Azi dimineață, am găsit atâta mărgean risipit pe amintirile mele că ele, erau acoperite întru totul și roșii foc de emoție.
Azi dimineață, m-am întrebat de unde vin și cine sunt și de ce o așa liniște m-a cuprins căci mintea mea e inundată de pete de lumină iar cordele sufletului meu îmi vuiesc albastru.
- Înțelegi? M-au inundat creșterile din mine dar cel mai tare și cel mai tare mă gâdilau mugurii de îngeri.
Ți-am făcut cu ochiul să trecem aparent nepăsători pe lângă mlădițele fragede cu aripi dar ai vrut, dinadins ai vrut să-i iscodești. Ai aflat astfel că ei nu au rădăcini, de aceea nu prea îi vedem des în suflete. (Le-)ai promis apoi că le vei face un aerodrom, cu piste speciale de unde să își ia zborul. Eu m-am necăjit, îți spuneam răspicat și știi bine, un pic răstit:
- Hei ce faci? Îi alungi? Mi-i alungi?
M-ai liniștit când am văzut că aveai aprobarea, singurul aprobarea, de a construi hangare de îngeri. Acum am hangare de îngeri în inima mea singurul motiv pentru care ei, ar dori reîntoarcerea.
De aceea tu-mi aduci miros ”de reîntoarcere ” și un zâmbet pe față de fiecare dată când te văd ...
.
(Irizații Caline 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu