Așa ne credem noi buricul pământului de numa! De fapt ce dorim e să fim văzuți așa undeva în centrul de importanță al celorlalți. Ne plângem, explicăm, detaliem, cumpărăm atenție, ne zbatem să impresionăm doar pentru un pic, un pic mai multă bunăvoință și atenție din partea celuilalt.
Uni's țanțoși, eu le am pe astea cu bosumflatu'. Interiorul nostru clocotește și dai de toți pereții pe ăla, ori pe ăia, pe care ești supărat doar pentru că nu te-a văzut ce poți și-n loc să-ți zici simplu:
- ”Ia nu-ți mai hrăni trolul din tine!!!” ni se scurge toată inteligența și toate abilitățile pentru a ne potoli orgoliul.
Ne credem buricul pământului până când deodată pică cerul pe noi tine și ne dezmeticim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu