Mario Quintana - poet contemporan argentinian

Dacă poetul vorbește de o pisică

Dacă poetul vorbește de o pisică, de o floare
De vântul ce suflă pe pământuri pustii a disperare
De faptul că nu a mai ajuns în oraș
De un unghi prost luminat
De o scară antică sau de un joc de domino
Fie că el vorbește de ascultătorii soldăței din plumb
Care au cam luat moarte în serios
Dacă vorbește de o mână ruptă din cauza unei scări în spirală
Dacă nu vorbește de nimic,
Și el spune doar: N-are nici o importanță!
Toate poeziile sunt de dragoste

****
Viață

Nu știu
ce vor de la mine acești arbori
Aceste vechi colțuri  de stradă 
Să fie ale mele doar uitându-mă eu la ele
Ah! Și dacă îmi vor cere documente

Pe partea cealaltă
Când mie alte amintiri mi s-au stins
Voi putea să vă arăt doar foi îngălbenite dintr-un album:

Aici o piatră bine lustruită, acolo un cal nemișcat sau 
uite un nor răsfirat
pierdut pe cer.
 
Oh Dumnezeule ce mod straniu de a povesti o viață!