Ne vânăm cu plasă de fluturi, monștrii!

Zic: 
- Trăiește și tu nebunește!
Zici: 
- Dar nu nu mă pricep de loc 
la arta asta de a-mi pierde controlul
și fug de mama focului  
când câte-un gând 
mi se răstoarnă-n cap 
ca o căruță cu lemnele alandala.

Zic (îngrijorată): 
- Cum te descurci atunci?
Zici (neputincios): 
- Rămân 
să-mi vânez toată noaptea
c-o plasă de fluturi, monștrii
până mi s-o lumina de ziuă!


Zic (bătând din picior în mintea mea): 
- N-ai înțeles nimic! 
Eu vroiam furtună
și  urletul cerului înroșit plin de asfințituri nemărturisite,
să mi-l bagi 
în toate cuvinte înnodate. 
Să ni se desfacă 
odată și-odată, 
înțelesurile între noi.
Zici (fără să-ți mai faci griji): 
- Da de ce? Nu mă dumiresc?  Nu vezi, nu pot trăi nebunește ca apoi să văd ce mi se mai întâmplă!
Eu doar vânez fluturi,
 ce-n timp mi-au devenit monștrii.


..