Uneori căutăm tipare să se potrivească ele nouă. Oameni-tiparele, lucruri tipare, acțiuni tipare ca să ne vină bine, să ne stea bine să ne placă nouă și să placă și altora. Dar e greu să ne potrivim în ele nu pentru că sunt rău tocmite ci pentru că nu am luat seama că noi ne schimbăm tot timpul. Și-n scurt timp nu mai suntem pe măsură. Și atunci căutăm altele tipare, alte modele și bifăm alte liste cu ce ne e mai bine. Vezi în jur, oameni care aleargă după ceva și care în momentul imediat următor se plâng că s-au înșelat, că au fost înșelați.
Alteori facem precum părinții grijulii cei ce cumpără haine cu 3 - 4 măsuri mai mari pentru copii lor. Și noi la fel. Ne potrivim cu ceva numai pentru că încăpem acolo fără să ni se potrivească. Ați observat cumva că de fapt atunci când hainele ajung să le fie bune, lor copiilor, fie nu mai arată bine, fie sunt vechi, spălăcite de purtat, nu mai sunt la modă și trebuiesc de fapt schimbate mult mai timpuriu decât ne propusesem? Sau nu. Cei ce le poartă, poartă vechituri și urâțenii, pentru că așa au decis alții pentru ei.
Deseori ne place acolo unde nu ne-ar prii, unde e prea strâmt și suferim să fim văzuți ca făcând parte din modelul, clasa, grupul, proiectul cel la care râvnim
Suntem de fapt o construcție într-un proces. Și asta necesită efort și o mereu o stare de flux. Poate nu mult efort mereu dar cu siguranță unul continuu. Poate nu mereu o stare de a fii în priză, dar o atenție la a dărui, de a iniția, de a nu te osifica care înseamnă ”tu primul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu