O dimineață petrecută cu rădăcinile tale.

 

Despre a ști cine ești azi cu rădăcinile tale cu tot, și chiar și fără ele sau despre arome care ne învăluie chiar dacă au trecut zeci de ani, poate o viață de om ...

 

Uneori, rar când prezentul mă copleșește mă întorc în timp și îmi reiau drumul mental de acolo de unde s-a ”strâmbat”, de unde gândesc eu că m-am împotmolit... de acolo de unde sper să înțeleg... să mă mai înțeleg.

 

Azi la prima oră am făcut totuși și ceva altfel. Această ceașcă cu model japonez pictată manual e în familia mea de peste 100 de ani. Pare stingheră căci nu mai are pereche și e uitată în vitrină dar uite că a rezistat singură peste 100 de ani. Iar micul meu vas esențiar (nu nu e esențial cum mă obligă corectorul) pentru cafea este din prima mea vizită în Albania, în 1994. E din alamă și păstrează minunat esența aromelor. Cele două obiecte, m-au întors în timp și cu ochii minții am fost cu peste 100 de ani în urmă așa că am băut/degustat din ea o cafea turcească, rar obicei și acesta.

 

De data acesta gândul m-a purtat departe la o altă ceașcă știută de mine într-un muzeu, departe acum, tocmai pe Muntele Carmel, în Haifa, Israel. Acest obiect mic, fără să vrea a devenit un portal, într-un fel chiar, o lampă a lui Aladin.

 

E devreme, eu am terminat cafeaua dar încă îmi stăruie în minte și parcă pe cerul gurii, arome pe care doar cred că le știu dar sigur nu le-am mirosit niciodată și totuși, nu știu de ce, ele sunt cumva în mine.

 

Există lumi diferite lângă noi și moduri de a ajunge la ele chiar dacă numai cu gândul și astfel să trăim o realitate care este numai a noastră!

. 

Floricele sau sirop?

 

Sorgul este o cereală fără gluten cultivată și acum 4000 de ani în Africa de Nord-Est. Astăzi este a cincea cereală cultivată și folosită după grâu, orez, porumb și orz. Cultivatorii au numit-o planta cămilă pentru că trăiește pe sol arid.

 

În interbelic a fost planta care ne-a potolit foamea dar atunci era folosit sorgul nedecorticat adică închis la culoare și ”cojos” iar făina de sorg avea numele foametei și sărăciei câmpurilor necultivate. Era ca și cum ai fi furat hrana animalelor.

 

În ultima vreme sorgul a fost redescoperit, fiind o plantă de la care nu se aruncă nimic, fiind productiv și rezistent. Cereala poate fi gătită la fel ca și quinoa sau orezul, măcinată în făină sau preparat ca boabele de porumb: floricele. Cea mai mare utilizare industrială este transformarea sa într-un sirop folosit pentru îndulcirea multor alimente procesate. La fel ca porumbul se pot face floricele din sorg iar în magazine găsești crochete și fulgi crocanți de sorg. În țările de origine există și băuturi pe bază de sorg fermentat, așa numita bere africană fără gluten. În China, se obțin băuturi distilate precum Maotai si Kaoliang, așa cum se vede în celebrul film (din 1987) Red Sorghum.

 

 ***

 

 Cele mai simple produse din fermă se pot transforma în adevărat delicatese pe piața alimentelor sănătoase. Cea mai nouă tendință o reprezintă procesarea minimă a sorgului, din care se obține un sirop.

 

 Siropul de sorg este ușor de obținut în fermă pentru că producția nu necesită decât o presă simplă – în varianta tradițională, trasă de cai, și apoi câteva echipamente de bază pentru procesare.
 

Iată un filmuleț realizat într-o fermă de familie din SUA care produce siropul de sorg și îl vinde apoi în magazinele specializate în mâncare sănătoasă:...

 https://www.youtube.com/watch?v=vH3w47l2M-Q&t=1s

Gynko, maiestosul

 

Acum își plantează toată lumea Ginkgo (Ginkgo biloba) în curte. 

 

Oare lumea l-a cumpărat pentru a se bucura de el în următorii 800 de ani sau doar să-și prepare acasă pastilele de memorie foarte scumpe și mereu falsificate? Dacă copăcelul s-a prins trebuie să treacă cam18 ani să fructifice și doar atunci poți descoperi dacă te-ai fraierit sau nu. Pentru că fructele apar doar pe copacii femele.

 

Acum gata, mergi la pepinieră, dai 30 de lei si cumperi un pomișor. Mai vorbim despre el în 2042. Am văzut la Muzeul Satului 3 exemplare firave, plantate foarte aproape unul de altul. Și mai ales foarte aproape de alei. Oare specialiștii de acolo nu au aflat că acest copac devine maiestos și are nevoie de minim 12 metri pentru a-și dezvolta coroana și că rădăcinile care se întind sub alei suferă iar copacul în creștere (oricare ar fi el) nu este echilibrat și nici stabil în timpul marilor evenimente meteorologice?

 

Ginkgo este un copac unic originar dintr-o provincie din China. Ginkgo este singura plantă din genul, familia, ordinea, clasa și divizia sa care mai există și astăzi. Există copaci ginkgo în China care au 3.000 de ani vechime.

 

Copacii de Ginkgo au frunze în formă de evantai ce devin galben strălucitor, toamna. Copacii bătrâni au scoarță gri-maro cu brazde adânci. Copacul femelă produce fructe suculente de dimensiunea unor prune care la început sunt verzi și se coc până la un galben auriu. Fructele coapte miros a parmezan învechit.

 

Fructele se coc și cad din copaci de la sfârșitul lunii octombrie-început de noiembrie și pot fi culese până la începutul iernii. Fructele conțin o substanță, un ulei asemănător urushiolului, uleiul responsabil de erupția cutanată și care dă mâncărimea aceea teribilă a iederii otrăvitoare. Prin urmare, obligatoriu mănușile trebuie purtate la manipularea fructelor. Fructele conțin și o mică sămânță folosită ca aliment și medicament de mii de ani. Sămânța poate fi stoarsă din fructe coapte și curățată. 

 

Semințele pot fi apoi uscate la soare câteva ore. Semințele de ginkgo trebuie gătite. Pot fi fierte sau prăjite la fel cum procedăm cu castanele. După prăjire, coaja se poate crăpa. Miezul obținut cam ca la sâmburele de caisă poate fi prăjit, poate fi adăugat în supe, transformat într-o cremă tartinabilă sau făcut mâncărică cu sos de soia și ulei de susan. Aroma amintește de castane, brânză Brie și cartofi.

Semințele sunt bogate în niacină, seleniu, magneziu și cupru. Se recomandă consumul a nu mai mult de 10 semințe pe zi datorită prezenței ginkgotoxinelor care interferează cu absorbția vitaminei B-6. PS poate consumatorii de pastile au asta în gând când consumă pastile folosind automedicația. (Găsiți singuri cum se folosește ceaiul din frunze, atât indicațiile cât și cotraindicațiile). Frunza de ginkgo a fost folosită medicinal pentru a îmbunătăți memoria și funcția creierului, pentru a reduce anxietatea și pentru a trata glaucomul.

 

. 

Siesta

 Când eram mică, eram ”obligată” când mi-era lumea mai dragă să mă smulg de la joacă și să mă culc după amiază, vegheată, supravegheată să nu mă sustrag acestei ”torturi”, de ambii mei bunici materni. Și în pat stăteam cu ochii închiși și cloceam gânduri de răzbunare, mai ales atunci când și ei, bunicii își făceau siesta și eu nu aveam cum să mă strecor pe lângă ei.

Țin minte când era să dau foc casei pentru că furișându-mă, am descoperit mașina de călcat pusă ”neglijent” pe un colț de masă la îndemâna unui copil de 4 - 5 ani. Am băgat-o în priză și am început să-mi calc ce aveam la îndemână, adică câteva perechi de ciorapi trei-sferturi din cei albi și ajurați după care am plecat la o altă joacă probabil mai tentantă.

Bunica, a simțit mirosul de ars și a sărit din somnul iepuresc să salveze situația. Covorul de iută a rămas cu o gaură și apoi partea vătămată a fost pitită sub pat. Eu și acum verific de 2 - 3 ori ca mașina de călcat să nu mai fie în priză, având un respect profund pentru ea.

Acum această ”tortură” de a îți face siesta a devenit o mare plăcere. Acest ațipit, uneori profund îl numesc ”cititul de după masă” și e momentul când îmi permit să și visez. Cu o carte bună în mână siesta devine unul dintre cele mai bune momente ale zilei.

Oare care vă sunt obiceiurile pe care fiind mici le considerați tortură și acum sunt adevărate binecuvântări ?