Despre a ști cine ești azi cu rădăcinile tale cu tot, și chiar și fără ele sau despre arome care ne învăluie chiar dacă au trecut zeci de ani, poate o viață de om ...
Uneori, rar când prezentul mă copleșește mă întorc în timp și îmi reiau drumul mental de acolo de unde s-a ”strâmbat”, de unde gândesc eu că m-am împotmolit... de acolo de unde sper să înțeleg... să mă mai înțeleg.
Azi la prima oră am făcut totuși și ceva altfel. Această ceașcă cu model japonez pictată manual e în familia mea de peste 100 de ani. Pare stingheră căci nu mai are pereche și e uitată în vitrină dar uite că a rezistat singură peste 100 de ani. Iar micul meu vas esențiar (nu nu e esențial cum mă obligă corectorul) pentru cafea este din prima mea vizită în Albania, în 1994. E din alamă și păstrează minunat esența aromelor. Cele două obiecte, m-au întors în timp și cu ochii minții am fost cu peste 100 de ani în urmă așa că am băut/degustat din ea o cafea turcească, rar obicei și acesta.
De data acesta gândul m-a purtat departe la o altă ceașcă știută de mine într-un muzeu, departe acum, tocmai pe Muntele Carmel, în Haifa, Israel. Acest obiect mic, fără să vrea a devenit un portal, într-un fel chiar, o lampă a lui Aladin.
E devreme, eu am terminat cafeaua dar încă îmi stăruie în minte și parcă pe cerul gurii, arome pe care doar cred că le știu dar sigur nu le-am mirosit niciodată și totuși, nu știu de ce, ele sunt cumva în mine.
Există lumi diferite lângă noi și moduri de a ajunge la ele chiar dacă numai cu gândul și astfel să trăim o realitate care este numai a noastră!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu