Mistocchinele!
Mistocchinaiele erau femei, îmbrăcate în șorțuri și cu batiste albe pe cap, avându-și măsuțele sub portițele Bolognei, protejându-se de vânt cu un mic paravan și cocând non-stop dulciurile pe ”farfurii” de fier încălzite cu cărbune. Mistocchine erau apoi stivuite în coșuri de paie pentru a le ține calde în timp ce așteptau vânzarea. Ele vindeau dulciuri rotunde sau romboidale.
Rețeta lor înseamna prepararea unor turte în văzul tuturor din făină de castane, apă, uneori lapte, poate și stafide. În ultimul secol, se adaugă pe lângă rețeta originală un praf de sare și lichior de anason
Una dintre cele mai faimoase mistocchinaie își avea atelierul-magazin în Bologna, sub portițele antice ale Via Marsala, la colțul Via Mentana, unde există și o frescă care îi înfățișa profesia. Dar se pare că atât fresca cât și băbuța ”mistocchinaia” acum par amintiri în mintea vârstnicilor.
”Mistocchina” este un desert tradițional țărănesc făcut cu făină de castane, un fel de foccacia, care, în perioadele de mare sărăcie, erau adevăratele bucurii ale copilăriei. Ele se vindeau pe lângă castane coapte la colț de stradă.
În zilele noastre, un asemenea entuziasm pentru aceste turte poate face să zâmbești melancolic dar cândva, copiii se înghesuiau în jurul mistocchinaielor ambulante (vânzătoarele de castane) întrebând dacă s-a rupt vreuna dintre acestea din urmă, pentru a le putea primii pe degeaba.
Cuvântul „mistocchina” derivă din verbul latin „miscere”, care înseamnă „a amesteca”, și se referă la actul de a amesteca apă și făină, amestecând cu o lingură până se obține un aluat ușor de lucrat. Referințele istorice din arhive bolognese, duc acestă meserie stradală chiar în sec XVII.
Uneori, vânzarea acestor focacce era chiar interzisă, din motive igienice probabil, în timp ce alteori prețurile lor erau reglementate diferit de către orașe (Bolognia și Romagna).
Acest desert este menționat de Carlo Goldoni în piesa de teatru ( pusă în comentariu) Impresarul din Smirna:
- „Ce înseamnă Mistocchina?
Întrucât tânăra fată este din Bologna, iar în Bologna așa se numesc anumite lipii făcute cu făină de castane ”mistocchine”, au poreclit-o astfel căci porecla se potrivește patriei și priceperii sale.”
Urbanizarea progresivă și transformările sociale au dus la dispariția mistocchinaielor, figuri cheie în diseminarea și conservarea tradiției. Dar în zilele noastre, găsești acest desert în târgurile tradiționale care reînvie rețetele vechi fără a mai adăuga plita cu cărbuni și ”farfuria de fier”.
Iată rețeta pentru 4 persoane: 200g făină de castane, 80g apă, un praf de sare, o linguriță de semințe de anason stelat pisate sau nu, coajă rasă de lămâie, lichior de anason, stafide, glazură sau zahăr granulat pentru pudrat.
Înmuiați stafidele în lichior. Fierbeți o cratiță mică apă cu anasonul (pisat sau nu). Puneți făina de castane și un praf de sare într-un bol.
Strecurați apa fierbinte îndepărtând anasonul și turnați-o în bol încet, frământând până când amestecul este moale și ușor de lucrat. Încorporați coaja de lămâie și stafidele scurse. Formați bile din aluat de mărimea unor nuci mari și aplatizați-le până când au o grosime de 0,5 cm. Gătiți mistocchinele într-o tigaie antiaderentă sau pe o plită pe aragaz, timp de câteva minute pe fiecare parte.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu