Iubirea nu rezolvă,
nu închide problema.
O deschide.
Și cere să fie trăită
cu răbdare.
Oamenii se întâlnesc
nu pentru a se completa reciproc,
ci pentru a se expune.
Iubirea este acest risc:
a-i permite celuilalt să rămână altul
fără a înceta să fie.
Nu totul este clar în iubire.
Există zone gri,
timpuri asimetrice,
dorințe care nu coincid.
A cere armonie
înseamnă a nu asculta adevărul.
A iubi înseamnă a accepta
a nu deține răspunsul,
a nu fi măsura celuilalt,
a nu dezlega fiecare nod.
Există o anume fidelitate care nu constă
în a te abține,
ci în a continua să te întrebi:
„Cine ești tu, pentru mine, astăzi?”
Iubirea crește
atunci când rezistă tentației
de a deveni certitudine.
Când rămâne o întrebare vie,
nu un sistem închis.
Și trebuie locuită astfel:
cu respect,
cu înfiorare,
cu libertate.
În această fragilitate interogativă
rămâne iubirea
adevărată.
Fabio Tesser - „A iubi înseamnă a pune întrebări mereu”
Imagine de Daniel Serva - „Mergând mai departe”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu