8 aprilie 2012,
duminica sărbătorii mele
" de Slava"
- Da, într-o existență egoistă, în care rămâi micul robot al performanțelor, al concurenței, al agitației continue, nu neaparat al trăirii profunde ci mai degrabă al acumulării și din care vrei să rupi lanțul banalului, e nevoie să nu mai fugi de propria-ți consșiință și de emoțional.
Sunt împotriva neantizării spirituale. De aceea folosesc zilnic, interogarea de sine. E un zbucium detersiv. O verificare, dacă nu cumva fug de propriul meu har și de propriul meu scop. Spiritul, trebuie să renască și eu să mă redefinesc. Iar conștiința înseamnă o căutare permanentă a adevărului. Nu și a rațiunii. Mă chinuie că n-o fac întotdeauna cu smerenie. Și că analiza mea tăioasă nu este împăturită și cu blândețe.Trebuie să învăț să privesc înainte cu o astfel de încântare, cu o astfel de viziune ca și când, privind florile unui pom, să înțeleg promisiunea fructelor lui...
Reflectez azi, căci simt lumea din jur, pregătindu-se de sărbătoare. Și eu mă prepar, căci azi e sărbătoarea mea "Slavă" și pentru asta, îmi iau răgazul să schimb la început, timpul. Schimb trăirile vremii cotidiene, în timp al sărbătorii. Și în bucuria de a puncta acest lucru. Iar miezul sărbătorii îl redefinesc prin spirit incandescent.
Sărbătoarea este un marcaj, nu un felinar.
Nu vreau să mi-o transform într-o "fudulie", mai ales gastronomică ori de socializare.
Celebrarea, pe lângă bucurie și admirație este și o înviorare dupa cum spuneam, o reaprindere... o revenire la conduita normalitatii ...
... e ca și cum am căuta în mare un val perfect ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu