Dacă da ... (da' dacă nu?)

Dacă am avea curajul să gândim
că nu suntem doar un ”boț de lut„
și că trăirea din simțiri
poate deveni aievea, 
„fiind”!

Dacă am avea curajul
să avem răbdare ...
cu o clipă mai mult decât alții
tocmai,
ca
trecând frontierele
din țara ”de peste puterile noastre”...
și de acolo, 
să trăim Paradisul din noi,
ca  pe fiecare clipă a învierii ...

Dacă am avea curajul să credem în miracole
fără să ne fie frică
căci ele sunt pentru noi ...
și mai ales că 
Iubirea e cea mai simplă minune
și că ne e mai aproape inoculată 
decât carnea și sângele nostru ...

Dacă biciuiți de firea noastră slabă
nu am da înapoi ...
ci ne-am umple,
clipitul și respirațiile,
plini de recunoștință
de lumina ce ne înconjoară ...

Ne-am deschide boboci
ca flori, 
în fiorul sărutului solar,
și ne-am îmbujora luminos
ca stele,
pur și simplu ”Fiind” ...