Exercițiul ăsta trebuie să-l faci zilnic:
Să-ți urci gândurile sus, sus
În coroana copacilor ce sprijină cerul,
Mai încolo dar nu departe
Să aduni speranțele
Într-un număr nelimitat,
Cu poftă,
Cu fiori de emoție,
Din fuioare de lumină
Și apoi
Să-ți inunzi mintea cu imagini frumoase
Și sufletul, cu senzații.
Iubirea este un cadou în sine!
Cum adică să iubești
fără să-ți ieși tu din tine?
Ca un fel de cale,
obișnuită,
ca să fii alături de ceilalți,
zilnic.
Așa că ar trebui să învățăm
că acel du-te vino al respirațiilor
care ni se întâlnesc,
pot modela lumea
și dacă vrei,
e o cale prin care poți infiltra câte puțină dragoste
a celuilalt,
în tine,
zilnic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu