- Azi, ce vei face ca să te definești? Ca să te definească?
-
Eu? (privești surprins) poate voi face o faptă bună!
(Eu, aștept să-mi
răspunzi și uneori aștept, să mi se confirme așteptările mele despre
tine ... Știu că voi primi răspunsuri bune, pentru că știu că gândurile tale sunt virtual bune dar nu știu dacă și cât din ele le vei pune în practică)
- Ești sigur? (de ce mă îndoiesc?)
- Absolut sigur!
- De ce m-ai întrebat?
-
Pentru că oamenii din jur, par oameni de treabă dar când îi văd ori sunt
plecați la vânătoare de greșeli ori devin prea mult căutători de limbaj
grosolan, de aspecte meschine, ale vieții celorlați. Poate te suspectez pentru că pe mine mă înconjoară o
vecinătate a celor care vor să iasă în față nu prin merite ci prin
aruncarea permanentă a glumelor deșucheate... Parcă toată sursa lor de
inspirație vine din televizor, ori din jur lor mahalagesc. Mi se pare că
suntem atât de preocupați ca să ne urmărim comportamentele, noi cu
ceilalți, că nu mai avem timp de altceva.
Câți s-au
gândit, la aceea faptă bună a zilei de azi? Câți au conceput-o? Câți o visează? Nu zic că nu le-ar place. Nici pe departe. Nu
s-au gândit pentru că nu au avut timp. Timpul e o consumabilă, nu? Și
depinde pe ce în ”pierzi” ? Depinde cu cine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu