Chestia cu trebuitu care nu ne place

- Trebuie să facem ceva! Așa ne începem uneori diminețile. Îmi place să cred că e pe bune! Întrebare pe care, o pierdem repede printre treburile zilnice.

- ”Trebuie să facem” dar repede ne gândim cum și cine ar putea să îndrepte lucrurile. Mașina de arătat cu degetul ne funcționează perfect.

Dacă ți se întâmplă așa ceva, dacă ți se întâmplă destul de des, fără să acționezi și e doar o descărcare emoțională și nu un impuls la acțiune e și pentru că tu perpetuezi acest lucru. Pentru că schimbarea nu se face arătând cu degetul ci prin asumare.

Oriunde ai fi, în sistemul pe care-l numim ”comunitate” ajuți ca el să se reproducă zilnic. O comunitate, nu este o sumă de oameni trăitori în același loc, ci o sumă de interacțiuni și idealuri și de valori puse împreună. Schimbarea ta, numită asumare, solidaritate și integritate, înseamnă ridicarea nivelului întregii comunități.

Suntem un sistem dinamic într-o permanentă construcție. Dacă ai sentimentul că ”sistemul” este bolnav și că ai putea să te molipsești și că trebuie schimbat ceva, ar trebui să ști doar atât:

- Tu ajuți la reproducerea lui zilnică. El nu se schimbă pentru că ne trece un gând de nemulțumire dimineața prin cap ci cu efort și cu exemplu. Nu al celuilalt ci al tău. Și ar mai trebui să iei seama că dorințele, interesele, plăcerilor noastre de acum și de aici dealtfel mărunte, zilnice care ne posedă, trec înaintea valorilor noastre și că acesta este primul obstacol pentru schimbare.

Ți-a trecut prin minte de ce acest gând ți-a înflorit în minte? Atunci nu-l omorî. 

Îngrijorându-te, lătrând cu voce exagerată ori aruncând cu ocări, polemică, jicniri, nu se va mișca ceva. Doar vei avea iluzia că ești de partea bună. Zău, asta e o iluzie, nu o schimbare, nu esențială, nu neapărat în bine. E o disculpare. 

”Trebuie să facem ceva”, te include la muncă, nu la comentat cum alții să se mobilizeze.  

.

.