Viata noastră, este definita de alegerile noastre după cum bine știm.
Noi alegem cu ce ne îmbrăcam, ce mâncăm, cu cine ce vorbim, pe ce drum o
luăm, și când, și cum, în ce anturaj ne place să fim, unde trăim și ce
înseamnă să trăim cu adevărat, cât ne îngrijim și de ce am face-o, ce
gândim și facem, ce gândim și ar trebui să nu facem, ce și până unde
simțim, în ce credem și la ce limite au ajuns credințele noastre, ce
valori avem, de unde le avem și cum le continuăm, și cui le inoculăm sau
le predăm... Alegeri peste tot.
Și până să ne dăm
seama de asta, până să înțelegem că atunci când înaintezi de-adevăratele
de fapt e ca și când te simți ca pe întuneric, adică fără puncte de reper cunoscute
de noi majoritatea, optăm să facem un ocol lung și încetinit la ceea ce
suntem, la ceea ce am putea face. Și, câte nu am putea face cu
adevărat!
Vezi de asta priveliștea din jur e a
acelora, goi interior ale căror căutări prin-prejur merg să se alăture
gloatei uniformizatoare, nu pentru că le-ar place ci pentru ei caută
protecția lâncezelii. Anonimatul spectatorului din umbră care știe că
critice sau să aplaude. Și pentru asta, să primească laude. Tu, până unde permiți asta. Cât timp? Ei caută dar nu aleg. Se mobilizează tot timpul dar nu parcurg. Nu-și asumă. Preferă apatia care e închisoarea sinelui sau
preferă drumurile largi, bătătorite dar nefolositoare lui însuși decât
șmirghelului lărgirii orizontului propriu.
Oameni irosiți din cauza fricilor lor. Tot ce alegem este sursă de slăbiciune sau putere. Nu alege, te rog, risipirea.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu