Din micile izbânzi zilnice - Jurnal de realități personal

Vă spun cu mâna pe inimă, viața mea nu e cea ce vedeți voi acum sau ce vă închipuiți că știți despre mine. Viața mea e, de departe, cu totul altceva! Compusă din prejudecăți ce s-au sedimentat până-n fibra mea cea mai intimă, din frustrările generațiilor de dinaintea mea și pe care mi le-au transmis așa cum se transmit cerceii cu diamante, numai în familie și care îți stabilesc un perimetru decis de familia, sau orașul, sau țara ta, atât cât concep să ni le permită.

 

Viața mea e o trăire acută a înțelegerii finalului, pe care mă fac că n-o văd, în care nu divulg nimic din sentimentele mele, pentru că, da, ”rufele se spală în familie și departe de ochii lumii” dar până acolo e atâta lumină de străbătut încât de multe ori mă simt pierdută. Până la urmă e și o însumarea a micilor plăceri ce le adun în coșuleț la fel ca o Scufiță Roșie și le dau altora pentru că am fost învățată că altfel nu au nici un gust și eu, nu am nici un rost.

 

Viața mea are o istorie aparte de care uimită, am început să fiu conștientă târziu, căci am fost învățați să spunem că dacă rădăcinile nu ni se văd, ele prea puțin contează. Are și o geografie aparte, cu drumuri dese și scurte adunând peste 40 de ani de navetism, cu călătorii întortocheate în interior, cu proiecte mărețe, împlinite, în exterior, cu drumuri atât de departe încât trec peste oceane și peste continente; cu drumuri de pelerinaj atât de uimitoare încât nu am inventat cuvinte ca să mi le pot povesti.

 

Viața mea e atât de uriașă căci cuprinde răsărituri reci grandioase și plin de singurătate în Bărăgan, alături de furtuni personale provenite din războiul pe care-l am zilnic cu toată lumea și uneori atât de casnică că pare un tărâm plin de dulcețuri și trufandale (cât p'aci să zic doar afumături) și arome de cămin, și de ”acasă” ce au supraviețuit imperfecțiunilor.

 

Viața mea, vă spun cu mâna pe inimă, devine o călătorie memorabilă laolaltă cu marile mele îndoieli despre tot și despre toate, laolaltă cu micile mele izbânzi pe care tind să le neglijez și cu bucurii neegalate de care sunt plină, pe care nu știu cum să vi le împărtășesc.

 

.