.
APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate). – Din fr. apophtegme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
Deunăzi, am învățat un cuvânt nou. Mai ales că eu sunt dintre cele care îl și folosesc pe aici prin rețelele de socializare destul de des. Probabil mai des decât e necesar 😌.
Dar pentru că mă poticneam în pronunție și îl tot uitam, l-am despărțit în componente: Cam așa un ”A” + ”pofte”(-le mele cele dese) + ”gmă”( de la o fle-gmă). Și din jocul ăsta, așa de serios până la urmă, m-a apucat o așa veselie de am acoperit cu ea, toate cele 3 ceasuri rele de marțea asta. Ca în copilărie când ne jucam de-a inventatul cuvintelor 🙃
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu