Toamna lui 65+

Uneori când începi să fii atent la lume, la oameni, la emoții, înveți că a te retrage, a face un pas înapoi nu înseamnă a capitula sau a fugi speriat. Nu este nici un semn de teamă sau o formă mascată de ipocrizie. E doar o schimbare a modului în care percepi lumea și asta îți oferă o nouă și mai bogată perspectivă. Nici nu știu de unde vine prostia asta că a fi singur înseamnă cumva, a te izola.

Când înțelegi lucrurile, nu însemnă că ai căpătat o matură experiență și o înțelepciune permanentă și definitivă, e doar un simplu fapt că lumea te descoperă din altă perspectivă, începe să te ”vadă” așa cum ești și nu cum ai fost când te-au cunoscut ei. Și nu, asta nu presupune un anume fel de magie. Dacă observi, când se întâmplă asta, atenția autentică, grija pentru a eterniza un moment sau a ține la un om, capătă o altă greutate. Preocuparea ta față de un ”celălalt” trebuie să se simtă, să o percepem diferit. Alții deja o percep diferit la tine. E interesant că tu ”te retragi” dar rămâi fixat  în vizorul fiecăruia care nu te mai știe ca înainte. Este/ești, spun ei, un alt univers. O arăți prin cuvinte și prin felul cum asculți, prin simpla solidaritate într-o lume zdruncinată definitiv. Atât îți trebuie, un pic de grijă! Doar luare-aminte jur împrejur. Și atunci legăturile între oameni se reașează pe un făgaș normal. Doar că e un altul decât cel de ieri. Uneori a dobândi înseamnă a da un pas înapoi, precum azi, ceasul întors cu o oră în minus. La fel ca un corăbier ce așteaptă ca vântul să-și schimbe direcția. El trebuie să se umple de răbdare. Și încredere în vântul cel bun, în direcția cea bună. Iar tu,  e bine ca uneori doar să închizi ochii și să taci. Poate nu lumea este în permanentă schimbare. Poate ea e  încremenită într-un schelet prea strâmt. Doar tu cu neliniștile tale interioare nu te-ai osificat. Sau poate e exact invers. 

A te opri o perioadă nu înseamnă a capitula iar tăcerea ta nicidecum nu înseamnă că nu ai nimic de spus. Ci doar că spunând nu ai fost ascultat. La tine,  sunt semne că ai ajuns să te asculți pe tine însuți, să te desprinzi de probleme altora care ți s-au agățat și le cari. Trebuie doar să le dezlegi și să le lați în urmă. Nu acuzator căci azi ai înțeles că ancora nu înseamnă să cari un lest. 

 

.