Mi-e dor de semănături

Nu e inutil, înțelegi?
Îmi trimit buzduganul înainte
Să-ți anunț mica poveste din interiorul poveștii: 

Din zbateri interioare
Am redevenit mai vie
Și mai limpede ...


Am revenit
după întâlnirea cu râul care clipocea 
clar, 
într-o țară a secetei.
Am revenit de la marea, 
unde valurile se adună câte 19 odată, 
îndeplinind speranțe,
Eu, rătăcitor călător pe-o Arcă
în sus pe munte.
Am revenit din locuri unde 
am semănat foc și pară, 
ca pe o faptă bună.
Locuri și vorbe și fapte
amintiri și presimțiri
ce-și scutură sămânța...



Pe mai departe povestea spune că
Mi-e dor de semănături,
ca dorul unui luxuriant bonsai, 
de bătrânul codru...