Pelerinajul - cu oricâți ai fi alături - e un drum de unul singur. Simți o specifică libertate când mergi pe jos și vezi, și-ți vezi marcajul și bornele pe care le străbați. Și vezi, conștient ce lași în urmă și ceea ce ești pregătit să lași, condiționat ori ba.
Dar asta nu înseamnă că nu ții și de tovarășii tăi de drum ...
Foarte interesant: de
la pelerinii din toată lumea, întâlniți, și în cazul de față au fost în jur de 180, observi că nu mai este
important limbajul. Înveți, ascultând; legi cuvinte și gesturi, cauți
cunoștințe ești într-un același sens povestind și lăudând și primind
aceleași sensuri și elaborând aceleași idealuri.
Este o lege a firi ca întâlnindu-ne, să ne simțim onorați de faptul că Ceva a pus
totul la cale, ca să ne întâlnim în acest Loc și în acest timp, să ne cunoaștem, să ne recunoaștem, să respirăm același
aer și să degajăm împreună vitalitate comună pentru a crea o energie revigoratoare. Pentru că împreună trăim, palpând prin tălpi energia a sute de ani de
pelerinaj și a sute de mii de pelerini. Și acesta e și va rămâne trecutul nostru comun. Și prin tălpile noastre uneori dureros, ne cresc acel tip de rădăcini senzoriale care preiau amprenta tălpilor, a altor tălpi și altor Tălpi... Și te întrebi, cu o sfială nemaipomenită și cu o dragoste plină de patos dacă tu ( și tu) faci parte dintre cei Aleși? ( ..și ... ”Fă-mă precum colbul în calea Aleșior Tăi în drumul Tău” ...).
Pe muntele Carmel e începutul unei noi povești. Noi ne începem visele de
pelerin împreună, făcând un primul pas. Pentru că, împreună ne plecăm
capetele, lăcrimăm, ne cutremurăm, ne mirăm, stârnind ori înăbușind emoții, suntem inspirați ... călcând împreună în spațiul
nostru sacru. Pelerinul devine un fel de ”frate de cruce” cu tine... un fel de frate de drum și numai lui și numai el are și simte anume înțelesuri împreună cu tine. Și anume adâncimi.
Pentru că mie, ei îmi sunt martori la începutul drumului transformării. Și eu, asemenea drumului străbătut de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu