Trăite-ai !!!

- Ei precauții, din prea marea lor dorință de protecție se concentrează, apărându-se de ceea ce este în afara lor și, hmmm, tocmai  atunci atacul le vine surprinzându-i, din interior. Iar voința, biata lor voință, le trage clapa. Fără să-și dea seama de ce - zidurile  ridicate să-i apere - sunt cele ce le împiedică  ”realitățile” să intre și să-i pătrundă. Solar. 

- Vrem noi să controlăm totul!!! Chiar vrem?

- Nu simțim că acest automatism ne diluează făcându-ne serbezi și atât de plictisitori, atât de anoști că nici nouă nu ne mai place de noi!

- Pentru că motivul - unul dintre ele - poate cel mai aprig, este că suntem obsedați de fricile noastre, doborâți de ele, și prin asta ne-am limitat singuri creșterile interioare. Mai rău chiar, ne-am inhibat creșterea!

- Remedii??? Ce știu eu? De ce-aș avea eu ceva mai aparte? Pentru mine, semnalul de alarmă e atunci când încep să-mi confund dorințele cu nevoile. Atunci, înțeleg cât de simplu e să nu-mi mai manifest viața cu pasiune. Scormoniciul acela de emoții delicioase care mă decalcifică și care-mi decopertează voința de trăi și energia de a continua.

- Mă uit în jur la câtă lume e afectată!!! Se cred (ei) dezamăgiți de tot ce-i în jur dar sunt doar ”intoxicați” de propriul lor eu. Cum vor ei să mănânce din pâinea bucuriei dacă nu e curățit lăuntrul lor? 

- Eu m-aș apuca de dereticat, zău :)


.