Și dacă n-o să pot face față?

Nu mi-e frică că pot rămâne mică și neputincioasă, ci îmi e teamă că aș putea deveni mare și puternică Și de aici încolo o să mă torturez cu :

”- Și dacă n-o să pot face față?”

Și cu cât voi deveni mai arogantă cu atât mă tem că voi da greș și că nu voi fi la înălțimea așteptărilor impuse de viață. că ceilalți mă vor arăta cu degetul. În loc să înțeleg că la un moment dat, oricare ar fi acela, aș putea să fac o greșeală și să aleg o soluție care să nu funcționeze bine. Și că nu e deloc ușor să obțin ceva chiar și un eșec dar că ar fi bine să nu-mi mai critic soluția și că în momentul acela de ”foc intens”, eu pot să jur că am făcut tot ceea ce puteam eu face.

Evoluăm uneori ca urmare a celor mai grele experiențe și uneori nefericite. Mai mereu necunoscute. Și uneori nu evoluăm doar clacăm. Și ne dor experiențele și acceptăm automutilări și ne întâlnim zilnic cu frustrarea ori cu dezamăgirea ori cu epuizarea insuccesului. E ca și cum punctele mele slabe curg peste mine ca un șuvoi de la un robinet stricat.

E important să nu uit atunci că de fapt victimele nedreptățite sau neajutorate pot avea parte de un ajutor sporadic dar nu de respect. Respectul e al luptătorilor, al celor care stau în fața problemelor cu demnitate și hotărâre și determinare chiar dacă nu vor deveni învingători.

E important să nu uit atunci că nimeni nu mă poate salva de mine însămi, de alegerile și mai ales de non-alegerile mele. Și că cu acestea voi merge mai departe. 

 

PS Am zis non-alegeri nu non- acțiune. 

.