Plasmă (X) - caut suflete rare

Caut suflete rare
rătăcite,
nu ca să le invit pe la mine
nu ca să le pun să se rotească după soare,
al meu soare.

Caut suflete rare,
ca un căutător de comori
și știu că lumea-i prea mare
și că uneori ele-s ciobite,
că uneori ele-s zob făcute,
că uneori își declină valoarea într-o mare de nihilism.

Dar dacă au o celulă bună, un gând bun, un pas bun,
ele,  doar ele, 
își refac propria individualitate
își redevin oamenii cei mai frumoși de pe lumea aceasta
de te uiți cu gura căscată,
că la ei asta nu pare o minune ci cel mai obișnuit gest,
pentru că cumva, stau la hotarele 
fragile dealtfel
ale matricei umane.

Caut suflete rare,
pentru înțelesurile adânci
a ceea ce înseamnă clipa, infernul, și frigul de dinaintea zorilor,
pentru că mă fac să plâng
de câtă frumusețe poate fi îndesată într-un om fără să se spargă și fără să se risipească.


.

.