Mda, știu că (le/vă) sunt o persoană incomodă.
Puțini mă văd doar ca pe
cineva care de fapt, a făcut deja drumul ăsta până la prima cotitură și a
învățat cât de greu e. Și care crede că cel mai mare curaj al nostru,
cel de fiecare zi, este acela de a ne da jos măștile.
Nu ține de
decojirea intimității, ține de un anume timpul când porțile noastre
interioare ar trebui să rămână deschise și de cât de primitori suntem
și de cât de mult ne iubim ca să nu rămânem cu inima asta a noastră un sol fertil dar uscat.
”Mi se pare fascinanta dualitatea (ca sa nu spun ipocrizia) cu care
functionează fiinta umana. De exemplu, pe de o parte, dacă întrebi orice
om ce isi doreste de la ceilalti, iti va spune ca sinceritatea,
onestitatea si autenticitatea. Pe de alta parte, tot ce isi doreste de
fapt un om este sa auda doar ceea ce-i convine si ceea ce-si doreste sa
auda, iar in fata adevarului de multe ori se revolta.
"Minte-ma
frumos", "joaca rolul acesta ca sa ma simt eu bine", "nu fii tu insuti" -
asta le cerem de fapt celor din jurul nostru. Avem scenarii in minte
despre cum ar trebui sa se comporte ceilalti, le cerem de exemplu
"romantism", indiferent daca este autentic sau doar copiat din filme,
avem un set predefinit de replici pe care il folosim in conversatie -
pentru ca "asa se face", "asa se cade" si un set predefinit de
comportamente "acceptate social".
Actorii, adica cei care joaca
roluri in filme, se prefac ca sunt altcineva, sunt considerati adevarate
"zeitati" si "modele de viata". Toti stim ca ei doar joaca un rol, ca
nu este nimic real din ceea ce ne prezinta ei, si, cu toate acestea, ii
adulam. Ceea ce stiu ei sa faca este sa-si foloseasca mimica si
gesturile ca sa ne induca anumite emotii - iar pentru asta le suntem
recunoscatori, cu toate ca stim ca ei doar joaca un rol. Cu cata
admiratie spunem "ce bine joaca"...
Deci, ceea ce isi doresc
oamenii este sa-i faci sa simta anumite emotii, indiferent daca te
prefaci sau nu. Nu onestitatea, sinceritatea si adevarul sunt cele pe
care si le doresc, ci roluri jucate cat mai bine. De fapt, iubim mastile
si pe cei care le poarta - atata timp cat ne fac sa simtim ceea ce ne
dorim, iar daca un om functioneaza dupa principiul "fii tu insuti" si
este autentic, insa nu corespunde asteptarilor noastre, il atacam, il
barfim sau il devalorizam.
In consecinta, una spunem ca ne dorim
si cu totul altceva vrem de fapt. Oamenii nu doresc adevar si
sinceritate, ci isi doresc sa-i faci sa simta (indiferent prin ce
metode) anumite emotii. Prefera o minciuna frumoasa in locul unui adevar
poate inconfortabil sau dureros.” (Ursula Sandner)
sursa: http://www.ursula-sandner.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu