Ieri, în drum spre casă, mi-am cumpărat toc din cel de lemn și penițe și tuș. Aseară, am făcut exerciții de scriere (nu caligrafie). Am făcut porcișori, mi-am reactivat bătătura la degetul mijlociu, am tăiat apăsat cu o linie cuvintele care nu mi-au ieșit. Am consumat zeci de pagini. Am construit zeci, poate sute, de fraze.
Ieri am trecut printr-o mie de stări. De la cea dureroasă legată de dispariția celui care-mi făcea hărțile și planșele și care mă ajuta la temele de vacanță, la cea care mă pregătește să fiu o mătușică perfectă și uimitoare, nepoților mei. Ieri am dat peste mine într-un loc al nerăbdării răbdării care mi-a spus paradoxal să mă grăbesc să fac ceea ce doresc. Poate unii vor înțelege prin asta că vorbesc despre finalizări. Ei bine nu. Eu vorbesc despre începuturi. Despre noi începuturi.
„Deși nimeni nu se poate întoarce în timp pentru a crea un alt început, oricine poate începe de acum să creeze un alt sfârșit.” - Carl Bard
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu