Dintre plantele comestibile pe cale de dispariție este și corbezzo (așa numitul arborele de căpșuni).
Virgiliu vorbește în Eneida despre moartea lui Pallas și că trupul său a fost trimis acasă pe ramurile arbustului, în semn de respect.
În zona mediteraneană să mai găsesc grădini care au acest arbust, odiioară comun pe întreaga costă a muntelui Muntele
Conero (Italia), al cărui nume derivă din grecescul κόμαρος (komaròs) și
indică arborele de căpșune care este odinoară atât de comun versanțiilor. În zonă proprietarii folosesc încă fructele pentru un dulce tradițional și mai ales pentru lichiorurile tradiționale.
În același pom găsim flori și fructe coapte în același timp, datorită ciclului particular de maturare ( vezi foto de sus). Și asta pentru că planta înflorește în perioada de coacere a fructelor produse de înflorirea anului precedent. Datorită prezenței simultane a roșului fructelor, a albului florilor și a verdelui frunzelor, adică a culorilor drapelului italian, arborele de căpșun a fost considerat unul dintre simbolurile naționale italiene.
Fiind un arbust decorativ foarte apreciat îl găsim în toată zona Greciei și Italiei, Africii de Nord Portugalia dar și în Irlanda. Este o plantă heliofilă, xerofită, cu frunze sclerofile. Adică o plantă iubitoare de soare, ce se pretează pe soluri aride chiar deșertice și are frunze dure și lucioase.
În 28 octombrie în timpul unei sărbători italiene creștine suprapuse pe un ritual bahic se culeg fructele de corbezzo. Potrivit tradiției, consumul de cantități mari de fructe produce o ușoară senzație de beție. Din acest motiv, în antichitate, această plantă era consacrată lui Dionysos/Bacchus. Așa că produsele fermentate din aceste fructe sunt mereu făcute pe cale artizanală.
Mierea din florile copacului este foarte apreciată, este ultima miere a anului respectiv înainte ca albinele să se retragă în stupi. Florile apar în luna noiembrie, lună cu prea puțină hrană pentru albine. Mierea e un pic amăruie dar foarte parfumată.
Cândva în secolul III grecii au fost bătută o monedă reprezentând acest arbore (ankona) iar copăcelul face parte din stema Madridului și a Anconei.
Arborele este menționat de poetul roman Ovidiu, în Cartea I: 89–112 „Epoca de aur” din Metamorfozele sale: „Mulțumindu-se cu hrană care creștea fără cultivare, au adunat căpșuni de munte și fructele căpșunului, cireșe sălbatice, mure agățate de mărăcinii rezistenți și ghinde căzute din stejarul întins al lui Jupiter.”
Numele promontoriului italian Muntele Conero, situat direct la sud de portul Ancona de la Marea Adriatică, derivă din numele grecesc κόμαρος (komaròs) care indică căpșunul care este comun pe versanții muntelui. Muntele Conero, singurul punct înalt de coastă de pe Marea Adriatică între Trieste și masivul Gargano din regiunea Apulia, a ajutat navigatorii să navigheze pe Marea Adriatică încă din cele mai vechi timpuri.
Căpșunul (în italiană: corbezzolo [korˈbettsolo]) a început să fie considerat unul dintre simbolurile naționale ale Italiei în secolul al XIX-lea, în timpul unificării italiene, deoarece, prin culorile sale de toamnă, amintește de steagul Italiei (verde pentru frunzele sale, alb pentru florile sale și roșu pentru fructele sale de pădure).
Din acest motiv, poetul Giovanni Pascoli a dedicat o poezie căpșunului arboricol. El face referire la pasajul din Eneida în care Pallas, ucis de Turnus, era pus pe ramurile copacului.
Giovanni Pascoli, o figură emblematică a literaturii italiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea alături de Gabriele D'Annunzio, a fost unul dintre cei mai mari poeți decadenți italieni.
(în italiană)
O verde albero italico, il tuo maggio
è nella bruma: s'anche tutto muora,
tu il giovanile gonfalon selvaggio
spieghi alla bora
O, copac verde italian, luna mai
este în ceață: dacă totul moare,
tu, steagul sălbatic și tânăr
să te desfășori către vântul nordic...
https://en.wikipedia.org/wiki/Arbutus_unedo?fbclid=IwY2xjawNHA-lleHRuA2FlbQIxMABicmlkETA1N0ZPTnpmUFZWUnNPaTRxAR7CFxzgjDWT4wfhj_RYRsL0sBMA34FW9hm3U9wZv9Fd-I8A1RN-iAC6LypvSA_aem_P0CnaqpgKmx6ymn1a4Rbyw


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu