Ai privirea ca de vacă!!! Adică semeni cu o zeiță!

 Una dintre cele mai frumoase metafore ale antichității pe care ne chinuim să le înțelegem azi era legată de ochii calzi, mari, feminini, cu gene dese, privire inocentă,  căprui. Privirea, intensă, tăcută, atotștiutoare, protectoare, învăluitoare a fost mereu asociată cu marea Zeiță Hera, Protectoarea cea care avea simbol o vacă sfântă (legat de statului maternității și al fertilității) .  ”Zeița ochilor bovini”, o descrie Homer, în Iliada. Adică în antichitate era un mare compliment dacă primeai așa cuvinte frumoase de la cineva care te plăcea: ”ce frumoasă ești, ai ochii ca de vacă!”

Există o glumă, chiar caricaturi (acum nu le-am găsit) care spun că mitologia greacă se bazează cam  90 % pe îndrăgostelile și adulterul lui Zeul. Cam toate legendele pornesc de la faptul că Marele Zeu se îndrăgostea repetat și seducea zeițe și muritoare fără număr. Dacă vom accesa legendele olimpice vom descoperi că ”normalitatea” era ca Zeus să înșele și la fel de normal ca Hera să fie geloasă, răzbunătoare, rea. Ea,  afla mereu, cam târziu de obicei, după ce apărea și câte un copil, erou, muritor sau nu. Unele reprezentări și poeme vorbesc de privirea magică a Herei. Privirea Atotștiutoare. În toată mitologia cam toți zeii  ” mai călcau strâmb”, mai aveau câte un  copil cu altcineva, doar Hera, a  avut statutul de soție fidelă.  Ideea că ea l-a înșelat pe Zeus, din răzbunare” cu Hades, ține de fapt de rigorile din templele Zeiței care avea ritualuri legate de anotimpurile viilor și anotimpurile morților (iarna), ritualuri care făceau trecerea de la iarnă (Hades) la primăvară (Hera).

Hera, era fiica lui Cronos și a zeiței Rhea. Era sora geamănă și soția lui Zeus. Mama sa, Rhea/Gea/Pământul, a fost o titană (oare se poate zice și la feminin?) numită în toate miturile ca „mamă a Zeilor”. Rhea poseda atribute divine tipice, cum ar fi nemurirea, tinerețea veșnică, sănătatea perfectă și puterea supraomenească, împreună cu capacitatea de a induce serenitate și de a oferi vindecare mentală. ”Crizele de nebunie” transmise de zei erau foarte comune pe atunci și justificau violențele și crimele imposibil de înțeles, probabil provenite din exces de furie, gelozie sau neputință, ... Toate aceste atribute divine le-a transmis copiilor săi: olimpienii. Ca titan, Gea/Rhea stăpânea, de asemenea, o energie imensă (de asta se folosește și azi termenul ”titanic”) și o formă divină capabilă să rănească ființele inferioare. În plus, miturile o asociază cu fertilitatea, maternitatea, persuasiunea și chiar profeția, iar în unele versiuni, putea controla elementele sau reînvia morții. Toată acestă forță primordială s-a împărțit între cei 6 zei principali. Rhea, cu soțul ei, Cronos (Timpul) a fost mama lui Zeus, Hestia, Hera, Hades, Poseidon și Demeter. Frumos din partea grecilor că au dorit să existe 3 zei și 3 zeițe primordiale, respectând principiul dualismului. Au făcut-o pentru echilibrarea lumii. Chiar dacă lumea era cea a miturilor. Povestea spune că după ce Cronos l-a răsturnat pe tatăl său, Uranus (Universul), de la conducerea lumii, acesta l-a blestemat și ultimele sale cuvinte pe ”patul de moarte” l-au prevenit spunându-i că și el, Cronos v-a păți la fel: va fi îndepărtat de la șefia lumii de fiul său. Speriat de profeție, Cronos și-a închis unchii - pe titani - sub pământ și și-a înghițit copiii imediat la naștere. Dar profeția, ursita se pare că e mai tare ca timpul, ea se va împlini. Rhea, devastată de această decizie, hotărăște să-și păcălească soțul. I-a trebuit mult să își transforme durerea în răzbunare. Vă dați seama ce comunicare proastă aveau cei doi? După nașterea a 5 copii din cei 6, apare mezinul, Zeus. Și atunci Rhea pune piciorul în prag. Mai târziu, mitologia a avut o serie de probleme, din care s-au născut tot atâtea legende, ca să explice de ce Zeus, cel mai mic dintre feciorii divini, a luat conducerea Olimp-ului și nu s-a păstrat legea în vigoare atunci ca domnia să revină primului născut, băiat. Cei 6 zei au preluat conducerea Pământului, a lumii viilor și a lumii morților. S-au cocoțat undeva ”în ceruri” pe Olimp și de acolo conduceau lumea. Grecii l-au înzestrat pe Zeus cu puterea aruncării fulgerelor, asta fiind cea mai tare ”armă mortală” de pe Pământ. Asta credeau cei din antichitate.  Zeus, zeul cerului, al tunetelor, al ploilor, al furtunilor,  este mai presus de timp/Cronos căci furtunile și fulgerele sunt mereu ”deasupra timpului”. Ploile lui Zeus sunt cele care reanimă natura și asigură funcționarea sistematică a sezoanelor și anotimpurilor.

 

Dar să ne întoarcem la Rhea care i-a dat lui Cronos să înghită o piatră învelită în scutece în loc de prunc nou născut și pe bebelușul Zeus, l-a trimis și l-a ascuns la o familie de muritori, undeva în Creta. De aceea, pământul cretan a devenit ”binecuvântat” în imaginația grecilor. Zeus, crește ca Făt Frumos, într-un an cât alții în zece, are o grămadă de aventuri chiar din leagăn iar când el devine adult, câțiva ani mai târziu, Rhea îl ”otrăvește” pe Cronos. Mai bine zis îi dă un fel de vomitiv. Îți trebuie multă imaginație să înțelegi unde avea ”timpul” stomacul sau cum își imaginau oamenii prefigurarea forțelor ancestrale sub forme umane. De aceea eu mă bucur când mai dau peste câte o pictură renascentistă care explică legendele Olimpului. Datorită poțiunii, Cronos a vomat/vărsat piatra înșelătoare și apoi pe fiecare dintre copiii săi care deja ajunseseră la maturitate. Împreună, reuniți sub conducerea lui Zeus care deja știa treburile de pe afară, zeii frați s-au unit și au luptat împotriva lui Cronos și a Titanilor, până când în cele din urmă Olimpienii au devenit victorioși. Concluzia? Doar Zeus cu puterea lui magică are capacitatea de a ține piept Timpului (Crosnos) și elementelor naturii (titanii).

  

Zeii înghițiți de Cronos (timpul) reprezentau și erau anotimpurile sau sezoanele. În Grecia Arhaică, Poseidon, ca zeu al apelor, reprezintă sezonul inundațiilor după încetarea iernii, Hera, ca zeiță a familiei, reprezenta sezonul venirii primăverii, Demetra, care era zeița agriculturii, reprezenta sezonul recoltelor, Hestia, care avea ca simbol vatra, reprezenta sezonul adăpostirii familiei la vatră odată cu venirea frigului toamnei, iar Hades, stăpânul infernului, reprezenta sezonul frigului - mijlocul iernii.

 

”Scuiparea/voma zeilor indică reluarea ciclului sezoanelor, un ciclu natural esențial pentru agricultori: nașterea/primăvara, înflorirea/vara, recoltarea, degradarea/toamna și moartea naturii/iarna, urmată de renaștere și reluarea ciclului de la capăt.

 

Hera, per total, s-a ales și a căpătat un rol ingrat în mitologie. Asta acum după 2000 de ani de glume. Lucrurile stăteau cu totul altfel în antichitate. Ea devine a treia soție a lui Zeus, după Metis (Zeița Înțelepciunii) și Themis (Zeița Dreptății). Se spune că Zeus s-a căsătorit cu ea din dragoste și îi făcea mereu poftele, fără prea multe obiecții. ”Hera”, acest nume reprezintă o alegorie arătându-i statutul ei înalt de soție a Zeului Suprem. Era respectată și temută de muritori. Era adulată și avea foarte multe temple și ”crânguri sacre”. N-a călcat strâmb niciodată și de la această atitudine unde infidelitățile lui Zeus erau văzute ca ”normalități” s-a modelat atitudinea care persistă și azi față de ”nevastă” versus ”amantă”. Au trecut peste 2000 de ani și această atitudine este încă prezentă și promovată ca parte din înțelegerea a ceea ce înseamnă familia și rolul matroanei în gestionarea treburilor din cămin. Prin comportamentul ei a oferit modelul și statutul special de matroană a casei, fiind protectoare a căminului și a femeilor măritate. Ea apare reprezentată cu un sceptru. Sceptrul care reprezintă statutul dar nu-i acordă puterea. La fel ca în familia antică. Ei bine, dar și grecii și romanii chiar au iubit-o! Rămâne una dintre cele mai importante zeități, având patronajul căsătoriei și al nașterii, și fiind considerată suverana Olimp-ului.

Oare atitudinea ei din toate legendele i s-au tras din problemele cu tatăl ei? Așa ar zice psihoterapeuții acum. Abia născută, a fost înghițită cu brutalitate de Cronos. A crescut acolo în întunericul atemporal alături de frații săi. După aceea a fost crescută, izolată, la capătul lumii, în casa lui Oceanos, lângă cele 50 de fiice ale acestuia și a zeiței Tethis iar apoi a stat retrasă în Grădina Hesperidelor cea de la capătul lumii până s-a măritat cu Zeus și a locuit în Olimp. Șmecher Zeus, nu voia ca ea să se vadă și cu alți zei. Se și spune că Zeus a iubit-o în secret pe Hera din momentul când a văzut-o dar, așa cum li se întâmpla adesea ”tinerilor”, nu a știut cum să-i declare dragostea. I-au mai trebuit două căsătorii ca să prindă curaj.

Ea a fost zeița căsătoriei și a fidelității conjugale. Nu-i așa că e interesant cum legat de ceea ce credem noi că este virtutea, adică ceva demn de urmat, și specific pentru infidelitate, accentul vinovăției s-a pus nu pe cel infidel, adică pe Zeus ci pe cea păcălită, adică o Hera geloasă și trădată. Lui i se iertau greșelile, ea era urmărită să nu se răzbune prea mult.

 
Dacă ne gândim serios mitologia e plină de povești despre lupta sa continuă pentru a-și păstra statutul. Azi, mai important decât liniștea și fertilitatea căminului și armonia în familie, au apărut legendele și anecdotele legate de gelozia ei, fie față de alte zeițe, fie de numeroase muritoare. Zeus, rămâne făcătorul (la propriu) de eroi, bărbatul suprem, cel mai bun exemplu pentru conducători! Dar temple ei împânzesc locurile urbane și prin monumentele de la răscruci ajunge în umilele zone rurale. Fiecare familie o proslăvea. Fiecare naștere era sub ocrotirea ei. Hera era adorată nu numai ca soție fidelă dar și ca și continuatoare de neam. Ziua ei era în iunie. Vaca (sacră) și păunul erau simbolurile Zeiței. Vaca și taurul erau animale valoroase în antichitate. Asigurau supraviețuirea. (Aduceți-vă aminte cum a fost păcălită biata Europa.)

Hera a fost portretizată ca o figură maiestuoasă și solemnă, mereu serioasă, mereu responsabilă, cam rece, pentru că nu-și dezvăluia ușor sentimentele, adesea așezată pe tron în timp ce purta un „polos” drept coroană, un acoperământ cilindric purtat de cele mai importante zeițe ale numeroaselor culturi antice. În mână ține o rodie, simbol al fertilității și morții. Simbolul rodiei era folosit și pentru că evoca asemănarea cu o capsulă de mac (Hera folosea opiaceele ca remediu medical). 

 

Homer e cel care a numit-o ”Zeița ochilor bovini”. Așa o portretiza celebru poet antic, datorită intensității privirii sale regale. Era un compliment imperial, sacru. De aici ideea că soției nu îi scapă nimic și că privirea Herei era peste tot. 

Că era foarte geloasă pe trădările soțului ei, e deja cunoscut. Cel mai mult îl ura pe Heracle/Hercule, fiul ei vitreg, deoarece acesta, muritor fiind era preferatul lui Zeus. Natura umană a eroului a determinat-o pe Hera să urască întreaga omenire. Și toate cele 12 munci ale lui nu au fost doar pentru a cuceri nemurirea arâtându-ți forța și istețimea ci și pentru a o îmbuna pe Hera. Probabil că la nivel mitic era vorba de ura pe care ea o avea împotriva războiului. Familia e mereu distrusă de război chiar dacă dintre membrii ei apar eroi. Per total, Hera rămâne cunoscută ca fiind cea mai răzbunătoare dintre zeități, ea folosea adesea bărbați/soldați ca autori ai voinței sale distructive. Hera își alegea mesagerii-luptători trimițându-le pene de păun, un animal sacru pentru ea. 

 

Templele epocii, construite în două dintre locurile în care cultul său a fost răspândit, insula Samos și Argolis, datează din secolul al VIII-lea î.Hr. și au fost primele exemple ale unui monumental templu grecesc din istorie. În crânguri era plin de vaci și păuni.

 

 Când Zeus nu știa cum să-ți mai salveze salveze copii născuți din numeroasele infidelități, o mai punea pe Rhea să intervină. Așa aceasta și-a salvat nepoții de mânia nevestei/fiicei perpetuu înșelate. Legenda spune că bunica a salvat o grămadă de zeișori la a doua generație. Sigur pe Dionisos, Artemis și Apolo. Până la urmă, Pământul/Rhea le rabdă pe toate.

  

Cum spuneam aveți grijă ce priviri aruncați în jur doamnelor! Încruntați-vă un pic și o să vi se spună că  aveți privirea minunată a Herei, cu ochi frumoși ca ai Herei, precum o vacă.