Cassata și casata

 

Ani de zile am lucrat în București, pe Bulevardul Magheru. Dar încă din facultate, locul de vis a vis era un punct de reper pentru mine: cinematograful Patria și cofetăria Scala (Casata). Ba chiar am avut prilejul de a intra și într-unul din apartamentele din acel bloc, clădire veche construită în 1938 de arhitectul Jean Văleanu. 

 

Casata care se vindea la noi atunci când eram studentă nu avea nici o legătură cu casata tradițională dinainte de război, prăjitura italienească (siciliană).  În facultate, adică în anii 80 (of, of au trecut 45 de ani) uneori acolo ne făceam zilele de naștere, la modă fiind să mănânci profiterol și să-ți iei și un caffe frappe. Cuvântul de ordine era: ”aici au frișcă naturală”. Mersul la cinema și apoi la cofetărie îți asigura o aniversare reușită. Luam acasă câteva bomboane într-o cutie elegantă și acesta era un cadou nimerit pentru orice ploieștean.

 

Casata românească era o îngheţată alungită sau triunghiulară, împărţită în trei: fistic, vanilie şi ciocolată şi între cele trei era pusă dulceaţă roșie. 

Era învelită în staniol. Se deosebea de parfait, adică înghețata cu formă paralelipipedică uneori dublă ca greutate şi care era din cacao (ciocolată) sau  vanilie, învelită într-o hârtie cerată albă precum hârtia de copt acum. Parfait mai găsești prin rafturile/dulapurile frigorifice ale  Kauflandului și azi. 

 

Casata era 3 lei, profiterolul era 11,50 lei, cafe frappe 6 lei căci avea ”ness” din import și era servit în pahare înalte cu pai iar comparațiile mele mi-a rămas în minte pentru că erau legate de cheltuirea banilor de buzunar pentru a-mi rămâne și pentru biletul de tren spre casă. (11.25).

 

Cassata originală, siciliană este ”cassata al forno” (la cuptor) adică un pandișpan rotund însiropat cu sucuri de fructe și lichior și acoperit cu cremă de ricotta cu adaos de fructe confiate (o umplutură folosită și la cannoli). Are o coajă de marțipan, glazură roz și verde și modele decorative. Cassata se poate referi și la o înghețată napolitană care conține fructe confiate sau uscate și nuci sau la o prăjitură din pandișpan cu straturi multicolore de înghețată. Cassata Sfintei Agatha este o prăjitură individuală din blat cu cremă de brânză, are marțipan alb și o cireașă confiată în vârf. Forma de sân făcând aluzie la tortura acestei sfinte catolice sper să nu vă facă să n-o mai gustați.

 

foto de pe internet.