Atolé

 

Atolé (pronunțat ah-toh-leh)este o băutură caldă pe bază de porumb făcută din porumb măcinat amestecat cu apă și adesea aromatizată cu cacao, ardei iute, miere și/sau ierburi.

Astăzi este încă consumată în special în Mexic și America Centrală. Dar cu mult înainte de a deveni o băutură ce îți aduce confort și consolare, atolé era hrană sacră, profund legată de cosmologia mayașă, ritualuri supraviețuirea.

Ca să înțelegem acest lucru trebuie să știm că atolé, în poveștile mayașilor e o forma de creare a oamenilor l. În credința mayașă, oamenii au fost literalmente creați din porumb. Se povestește în Popol Vuh (marea narațiune a creației K’iche’ Maya) că zeii au încercat pentru prima dată să facă oameni din noroi și lemn. Au eșuat. Doar atunci când au format oameni din aluat de porumb omenirea a prins viață. Porumbul nu a fost doar hrană simbolică, el a devenit esență umană.

 

Atolé a fost una dintre cele mai importante moduri de consumare a porumbului. Spre deosebire de tortillas (lipia de porumb) sau tamales (un fel tradițional învelit în pănuș d eporumb), care necesitau măcinare și modelare, atolé a transformat porumbul într-o formă mult mai comestibilă, băubilă. Acest lucru l-a făcut ideal pentru ritualuri, călătorii lungi, boli, naștere și consumul matinal. Era gustos, încălzea si mai ales era ușor de digerat (mai ales când era amestecat cu cacao sau semințe).

 

Prepararea atoléului s-a bazat pe nixtamalizare adică un proces transformator în care porumbul este gătit cu substanțe alcaline. Această tehnică crește dramatic valoarea nutrițională a porumbului, deblocând niacina și făcând proteinele mai bio-disponibile. Mayaşii nu cunoşteau chimia, dar au folosit rezultatele. E demonstrat științific că cei ce au folosit porumbul nixtamalizat au prosperat, în timp ce comunitățile care nu a vut acest procedeu sufereau de multe ori subnutriție.

 

Dovezile arheologice arată că atolé și terciul din porumb au fost consumate de toate nivelurile societății mayașe. Fermierii au băut-o înainte de a merge pe câmp. Preoții l-au consumat în timpul ceremoniilor. Copiii au fost înțărcați cu ea. În procedeele rituale, atolé era vopsit în roșu cu achiote sau amestecat cu cacao pentru a reflecta simbolismul cosmic, legând băutura de sânge, pământ și ciclurile vieții.

 

Băuturile de porumb au jucat, de asemenea, un rol în ofrandele către zei. Hrana lichidă a fost turnată în pământ sau plasată pe altare ca mod de a hrăni zeități și strămoși. În acest fel, atolé a funcționat atât ca mâncare, cât și ca rugăciune. Consumându-l, conecta băutorul de pământ, de zeii și de actul original al creației.

 

Colonizarea spaniolă nu a șters atolé-ul, ci l-a transformat. S-au adăugat zahăr, scorțișoară, lapte și agenți de îngroșare pe bază de grâu și găsim și acum rețete extraordinar de gustoase.

 

Ceea ce face atolé remarcabil este continuitatea sa. Puține alimente din lume pot revendica o astfel de linie neîntreruptă de la ritualul sacru la hrana zilnică. Când atolé este pregătit astăzi, încă poartă ecourile unei viziuni asupra lumii în care oamenii sunt născuți din porumb și susținuți de el, trup și suflet.

 

 https://www.youtube.com/watch?v=QIf42MAU0ns

 https://en.wikipedia.org/wiki/Atole