Exercițiu zilnic

Există unii care trăiesc în gălăgie. Așa cum există cei care nu fac zgomot, dar în interior au o lume întreagă în mișcare, tamburine și dans.

Eu fac parte din sufletele care par calme, dar trăiesc totul cu intensitate. Mi-a spus cineva că ”trăiesc cu ochii”. Nu caut aplauze, nu vreau lumina reflectoarelor ba chiar mă feresc de ea. Vreau  puțin spațiu pentru a respira. Sunt din tribul singuraticilor și gânditorilor. Pentru noi, cei asemenea mie, adaptarea este un exercițiu zilnic.

Nu pentru că ne lipsește puterea, ci pentru că fiecare detaliu este absorbit ca și cum ar fi amplificat. Culori, fapte, emoții, toate potențate. Tot ce există lasă o amprentă mai apăsată. Fie este vorba de un cuvânt deplasat, fie o nedreptate nerostită, fie o vibrație în dezacord cu ritmul zilei. Sau din contră, la lucrurile bune, nenumărate lucruri de bine la care ni se umezesc ochii. Oamenii trebuie să înțeleagă că există în noi bătălii invizibile care nu sunt niciodată aduse la lumină și de aceea a ne face loc în lumea asta mare și colorată, și totodată a rămâne fidel nouă pe de-antregul  poate fi cea mai mare provocare. Totuși, încercăm. Toți o facem. Cu efort. Cu inimă. De multe ori chiar cu grație.

Sensibilitatea profundă nu este fragilitate: este un alt mod de a experimenta viața.

Am mai scris despre asta pentru că e o stare neînțeleasă și care mă preocupă. Eu descopăr mereu câte un fragment nou  pe care mi-l adaug. Hipersensibilitatea și mai ales modul cum e ea percepută e un domeniu nou și știu cât de important este să înveți să-ți reglezi ”ideea de învățare” și să te pui la zi, pentru că toate frontierele cunoașterii, se lărgesc. Cunoașterea este ca un ocean imens și ea crește într-un ritm la care noi nu putem face față. Cum să te afunzi și să gestionezi acestă stare, e destul de greu de gestionat și ingerat. Dar măcar încercăm? Aici e aici! Dacă n-o facem și uitându-mă-n jur, văd câți au rămas în starea de ”eu așa știu de la mama” sau ”ai mei nu făceau așa” înțeleg că o să se împiedice de hainele sociale care (li-)se fac din ce în ce mai mari, din ce în ce mai largi, și pur și simplu viețuiesc zi de zi cu conștiința că sunt neînțeleși când de fapt nu mai au cum să priceapă lumea asta. Sau un mare procent de noutate din ea.  

 

 https://ivonescarlatescu.blogspot.com/2026/02/vulnerabilitatea-e-superputerea-mea-sau.html