Căciula roșie

 

În imagine, iată-mă pe mine la 5 ani. Căciula făcea toți banii era roșie și pufoasă. Probabil că toți cei din generația mea își mai aduc aminte de căciulile făcute din fulare. Se vede că era o căciulă pe care o putea purta și un adult, pentru că era făcută dintr-un fular standard. 

 

Se lua un fular ” la modă” și mai colorat, nu oricare ci unul pentru care se stătea la rând cel puțin câteva ore, apoi se arătau lumii îndemânarea ta (sau a bunicii) la descusut și cusut manual. Eu participam la descusut, fiind vestită pentru destrămat lucruri prin casă. Se scoteau cu infinită grijă, franjurile din care puteai face cel mai ”moțocos” moț. Apoi marginile, se uneau într-o cusătură elegantă și mai ales  invizibilă pe față, Se punea un elastic măsurat după circumferința capului posesorului. Măsura era importantă nici prea strâmt dar nici să iasă cu ușurință căciula de pe cap. Dacă foloseai elastic rotund, mai stăteai și pentru el odată la rând, ceva ore, pentru că era rar. Ei bine aici era arta cea mai desăvârșită. Cusutul elasticului de un material e un lucru de migală și se făcea în tăcere după ce cele două erau prinse cu niște ace. ”A însăila”, era cuvântul folosit și mie mi se părea că acesta aduce în lume ceva ”silă” așa că mă ferea de el. Aici era aici,  bunica făcea cusături iar nepoata se învârtea plină de nerăbdare, bombardând-o cu tot felul de întrebări. După apeluri nenumărate la răbdare,  când toate părțile erau asamblate, venea timpul  spectaculosului. Luai un pieptăn sau o  perie de cap și periai cu el ușor, doar într-o anumită parte, materialul și aici aveai dovada că ai cumpărat fularul din firul care trebuie. Practic scămoșai fularul ca să dea o textură specifică, păros - pufoasă. Să imite blana. Apoi la fiecare purtare, sau după spălări aveai voie și tu la 5 ani, să imiți  gesturile bunicii și să dai cu pieptenul cu mișcări ușoare și drăgăstoase, căciula. Oricum, vă garantez că fesul astfel obținut avea textura pufoasă a unui blăni de pisoi mic, mic sau, pentru mai tinerii mei cititori, a unui animăluț de pluș, din cele îndrăgite de fiecare copil.

 

Acele fulare se fabricau în culori vii, un lucru pe care nu-l prea găseai prin magazinele timpului, și purtatul lor ca set (căciulă și fular) era o modă pentru copii și adulți deopotrivă înviorând ținutele monotone și monocrome. Trebuie să vă imaginați că la mercerii erau cozi la fel de lungi ca și la alimente. Eu am avut vre-o trei variante de căciuli care aveau mici variațiuni de formă: cea mai dragă - cea roșie, cea mai elegantă - cea bleu și cea de școală - roșu cu bleumarin. Iar ultima, cea mai puțin purtată, pentru că era variata unisex, a trecut la un moment dat în garderoba fratelui meu.

 

Căciulile obținute aveau și un ciucure enorm. Și cred că fabricatul ciucurelui din franjurile fularului a fost una din reușitele mele cu care, uite, mă fălesc și azi.

 

Ciucurele și povestea lui

”Moţurile căciulilor nu sunt inutile, dimpotrivă, iar povestea lor este una de-a dreptul interesantă.

Acum mai bine de un mileniu, în Japonia, la început de secol al XI-lea, era la modă cocul de samurai. Această coafură reprezenta un semn de diferenţiere al samurailor, din punct de vedere al clasei sociale, de ceilalţi oameni, de rând. Mai târziu, statutul social al samurailor a inspirat un sultan, pe Mahomed al II-lea, care a decis ca ienicerii Imperiului Otoman să renunţe la celebrele turbane incomode în favoarea fesurilor roşii, cu moț, desigur.

 

În multe ţări din America de Sud, oamenii purtau ciucuri colorați pentru a-şi arăta rangul social sau statul.”

 

După un timp, acestea au depăşit graniţele şi au devenit populare şi în Occident. La începutul anilor 90', designerii au adoptat moda actualului fes, obiect vestimentar care se regăseste atât în garderoba bărbatilor, cât şi a femeilor.

 

Totuşi, marinarii sunt cei care au găsit o utilitate majoră pentru acest moţ. Aceştia purtau adesea fes, pentru a simţi mai bine dacă se află vreun obiect deasupra capului de care trebuie să se ferească sau pentru a atenua durerile produse de diferite lovituri, mai ales atunci când mările erau agitate.

 

Acum, rolul moţului de la căciulă sau fes este mai degrabă decorativ, dar cu siguranţă istoria sa este una surprinzătoare. Iar cel mai adesea, apare în bonetele studenților sau elevilor la absolvire, fie negru, fie în culorile școlii. Iar obiceiul de a da ciucurele spre dreapta sau stânga în timpul paradelor de absolvire și aruncarea bonetei în sus sunt relativ recente.

 

.