Ți-am pus busuioc în păr, măi!

 Aveți grijă de excese, pentru că nu întotdeauna mai mult înseamnă și mai bine.

”Ți-am pus busuioc în păr, măi!”
Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλευς (basileus) însemnând „rege”. Despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce.

 
Contrar a ceea ce ai putea crede, povestea busuiocului nu are legătură cu aspectele culinare. Asta o știu și eu din anii 1990 când după prima vizită în Italia, am început să caut la piață busuioc pentru mâncare și am fost privită cu suspiciune. Era mai ușor să cer busuioc de pus la icoană/sub pernă/dus la biserică decât pentru pesto.

 
Este o plantă foarte veche, de origine din Orientul Mijlociu. Egiptenii l-au considerat de bun augur pentru călătoriile în viața de apoi și l-au folosit într-un ritual de îmbălsămare. Era consacrată lui Hades; Ocimum basilicum denumirea sub care e cunoscut conține rădăcina greacă pentru aroma intensă, olezzo (ózo) și Basileus însemnând monarh, suveran. 

 
Romanii l-au văzut cu un alt ochi, dar l-au asociat cu Baziliscul (un balaur originar, care te împietrea cu uitătura lui), considerându-l un antidot pentru otrava lui. A fost, chiar și pentru ei, o plantă care atenua iadul, dar era considerată o nenorocire.
 

Marinarii au umplut teancurile cu frunze și flori pentru a ține departe insectele și miasmele.
 

În Africa era considerat respingător pentru scorpioni, iar evreii credeau că ajută în post. Consumul alimentar a fost înregistrat abia la sfârșitul secolului al 18-lea.

 
Azi busuiocul se consumă în toată Italia pentru a aroma salate, panzanella, lichiorurile și mai ales sosurile. Cineva îmi spunea tot în anii 1990 că nu mănâncă ”sos de parfum” după ce a gustat prima dată pesto dar eu ador salata caprese.
 

Asta voi face cu mănunchiul de busuioc din glastrră dar până să ajungă în farfurie îl las în vază pentru că îmi place cum miroase. Dar să te ferească sfântul să mergi într-un câmp cultivat cu busuioc. Mirosul devine prea greu și doar cei care au acasă mai multe tufe de cimbru, au experimentat saturația de parfum de plante aromatice care devine prea ”greu”, grețos chiar.