colind pentru mama

                                     

       ....  cum de-au trecut 18 ani  și de eternități de dor ...
 

N-aș fi crezut vreodată că îmi va ajunge lumea asta,
A ta,
În care mi-ai zis bine-ai venit.

O magică oglindă
Și-n care
Mi-s
Toate începuturile... infinitului.

La ce bun să-mi doresc ș-altceva?

 

M-ai învățat să fac multe,

Să râd,

Să zâmbesc,

Să mă bucur, uneori să mor de durere...

Să mă storc de iubire

Să dau

Să dau și ce alții îmi iau pe furiș ...

 
 

... și mai ales cum să ning fulgi mari albaștrii 

Peste tăcerea aspră a destinului.

Acum deja știu să fac multe:

Să repet gesturi mecanice,

Să am o viață fără cuvinte,

Și o posibilă fericire, printre corbi.

Ori, să mă las atinsă de umbra norilor

De fertilitatea pietrelor

Și de semințele ce încolțesc la umezeala lacrimilor mele.

 

Dar nu știu să fiu fără tine...

e un parcurs atât de abisal și de plin de scaieți

Încât revendic zilnic

O rugă, care să mă salveze.