Mă silesc să-mi aduc aminte
ce vis himeric
fierbe
sub crusta mea de fildeș.
Aripi de întuneric, mă plesnesc ude,
căci tu,
Soarele meu ai fi plecat după o rază
pe cărări cenușii, sfâșiate de frică.
Mă seacă de vlagă,
Și gândul meu,
ezită să se mai îmbrace în slovă
și n-o să mai îmi vezi flori în cuvinte.
Merg,
merg înainte,
poate greșesc,
poate ocolesc,
poate ezit.
Merg,
merg înainte
aplec ochii arși de lacrimi.
Merg,
merg înainte,
Ochii, în care am închis infinituri albastre.
Merg,
merg înainte.
Chem în memorie
albastrele comori
să le opun uitării
cu amintiri volatile.
Merg,
merg înainte
spre locul unde se naște chintesența fericirii:
sau amintiri ca de exemplu:
o roză ce-și înalță parfumul
și fluturii ce se rotesc
ezitând s-o sărute.
http://www.youtube-nocookie.com/embed/xHkq1edcbk4?rel=0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu