Cum rezolv o problemă personală

„Fericirea e o realitate interioară,

nu depinde de ceea ce avem

ci de ceea ce suntem.”

(Henry Van Dike)

Mi se agravează o problemă personală

Recent am descoperit-o nerezolvată,

E vorba de o problemă existenţială:

Fericirea.

A devenit o problema pentru mine,

când mi-am dat seama că:

N-o găsesc.

Caut o sursă?

Un izvor astupat?

La curăţenia generală a cunoştinţelor 

nu era în coșul cumpărăturilor.

În vitrina profilului psihologic,

printre obiectele zadarnice,

cu care mă autopremiez

nu era nici ca dar steril.

Printre frici,

Frustrări,

Tristeţi,

Aşteptări,

sau în previziunile viitorului

nu am dat de ea.

Nu e un bibelou al minţii.

Poate la mine nu s-o fi născut?

Parcă văd cum mă apucă disperarea!

Scotocesc,

Furios.

Devalidez

prin minte,

în idei,

în sentimente,

în cuvinte.

Întreb prietenii;

Priviri furişe la duşmani.

Priviri gata aruncate!

Am conchis că nu prea ştiu unde să caut.

Să mai caut?

Turbez!

Trag cu ochiul la vecini,

la cei ce par fericiţi.

Cei ce par prosperi,

Sunt cu ochii pe ei!

La ei,

doar capcanele sunt mai multe

Adică, şanse

de a se înşeala mult mai des c-au găsit-o!

Nu e în bogăţia zadarnică.

În plina mea căutare,

sărăcia lucie,

n-o are;

- te-învâteşti

străin

într-o cămară plină de lipsuri.

Nu aici se naşte fericirea.

Nu e o provizie.

Să-nfrunt?

Să mă hotărăsc?

Adevărul, e

că

o s-o primesc în condiţii foarte stricte.

.