textul și contextul ( I )

Au început să mă bucure ”pragurile”. Te învață că ești pe drum. Înțelegi că ai mers și că mergi și că nu te răsucești bezmetic doar într-o buclă sau că rămâi captiv așteptării unei răscruci care te-a zăpăcit:
- De aceea fiind într-o lume plină de îngrădiri, și care-au lăsat urme dezolante în carnea gândurilor mele, eu, am prins licăr de lumină. Și imediat m-am gândit la voi.
Am visat întotdeauna să ajung într-un asemenea ceas, la un asemenea moment. Dar am fost surprinsă. Chiar mai mult decât mă așteptam. Când ești conștient câtă lumină este în tine devii unic și unic e drumul razei ei.
Știu că sunt doar un mijlocitor și știu că nu vă cunosc foarte bine pe cei din jurul meu dar atunci când ni se vor destrăma toate zidurile dintre noi, când vom avea puterea să rupem toate lanțurile care ne sufocă, de-abea atunci, vom îndrăzni, să dăruim din umila noastră esență a luminii. În cazul meu, să v-o dăruiesc. Căci poate cea mai frumoasă bucurie de oferit este să deschidem noi căi de lumină între oameni ...
Pentru mine acest lucru e un „prag”. Pragul lui ”mai aproape” de oameni și ”mai departe” în încredere și credință. 
.