Înrămabilă

Sunt secole

De când n-am mai făcut parte

Dintr-un „împreună”!

Erai, fără umbră!

Miezul clopotului meu.

Eram, oase articulate, în mijlocul fiinţei tale

Ce adorau să te îmbrăţişeze...

Acu-i acu!

Cufundă ciutura, străine,

De bea,

Plânsul meu proaspăt.

Vestea e înrămabilă!

De hatârul tău, îţi voi divulga toată povestea

Întâlnirii de la fântâna bucuriei.