Azi, m-a copleşit
lumina, a intrat pe ferestră, da’ ce spun eu s-a bulucit peste
mine, am simţit-o uite ici pe gât. Din fereastră direct. Era atât de puternică că mă orbea.
Din aerul alb, ceva fierbine. Parcă era un fluture care se aşeza
pe mine. De când nu ai mai simţit un fluture că se aşează pe
tine, să-i simţi aripile cum se zbat cald pe pielea ta? Am rămas
cu gâdilătura, lângă jugulară.
Ochii mi se inundă de lumină şi
din mine dă năvăle afară, fără oprelişti, râs fără motiv.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu