Suntem deja într-o corabie care merge.
E treaba ta dacă
tragi la galere crezându-te sub jug (de ce te înjoseşti singur când
umilirea e diversă de umilinţă?). Să nu-mi spui că o faci temporar,
nevoit!
Ori poate te găsesc la rame impunând ritmul sau
priveşti valurile cu un calm de simplu vilegiaturist pe această lume.
Hmmm, pe unde ești? La proră sau la provă? Știi doar că asta îți
influențează vizibilitatea.
Te-am surprins căutând la la răvărsatul zorilor, ţărmul. E atât de
palpabilă frica-ți care se împleteşte cu dorinţa de a ajunge la Mal,
pierzând din vedere călătoria.
Suntem atât de prinși de a vorbi
de capetele drumului încât uităm că nu-i o corabie obișnuită ci suntem
într-o Arcă. O Arcă pe care, petrecând noi atâtea răsărituri și
apusuri comune, atâtea posibile inundații, s-a aprins de atâta purpuriu.
Doar într-o Arcă Purpurie, ființele noastre așteptă valuri de minuni și surpriza rostului lor!!!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu