Ahhh, de-am vedea pragurile ca o "supraînălţare germinativă"! Şi uneori, în loc sa ne ştergem târşiit tălpile de ele şi uneori în loc să sărim cu paşii de uriaş ai ritmului nostru permanent grăbit, permanent eficient, permanent şi obsesivi materiali doar să schimbăm macazul şi să ne aplecăm frunţile pe primul Prag întâlnit în cale.
Să mulţumim, pentru drumul parcurs, să ne luăm răgaz pentru încercările ce vin, să ne gândim să cerem putere şi curaj, să ne odihnim dacă nu lăudând, măcar admirând tot ce e în jurul nostru.
Să facem asta, ca şi cum vizualizăm terminarea unui "nivel împlinit" şi suntem pe cale de a accesa un alt nivel superior.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu