Sunt un suflet, pribeag
prin univers. Întâlnirile noastre nu’s aleatorii. Sunt chemări
reciproce. Până v-am întâlnit, trăiați însă deja în capul
meu. Și deodată, ne-am atins.
Simt semnele de fiecare dată! Și totuși nu
mi-am dat seama decât târziu că fiecare nouă cunoștință îmi afectează cotidianul.
- Nu-i rău! Nu-i rău! îmi zic.
Singurul lucru care mă (mai) miră este că dragostea mea,
în astfel de momente, crește vizibil.
- Pesemne că-mi fac plinul? Încă?
Mă așteptam de fiecare dată să simt starea aceea de burduşeală în mine. Ca şi
cum m-aş sufoca de atâta dragoste, într-un corp atâtica de mic. Dar
asta nu s-a întâmplat. Nu s-a întâmplat, îmi zic, pentru că simultan,
frontierele iubirii probabil se măresc și ele. Au crescut de nu le mai văd
orizontul.
-Hmmm şi de asta, îmi vine în minte tardiv, de fiecare data când vă reîntâlnesc, nu vă
mai înţeleg!!!
În fond, trebuie să
mulţumesc vieţii, că pe acest drum, peisajul se schimbă tot
timpul. Iar relaţia noastră, cu drumul ei cel imediat nou, are o frumuseţe secretă, creată pentru
mineşitine.
Şi pentru că îmi înţeleg şi-mi apreciez
această revărsare din mine și din noi înșine - pe care eu o numesc binecuvântare - pricep cum mi s-a clarificat gândirea grosieră şi mai ales de ce mi s-a reglat
balanța percepţiei. Așa am primit miliarde de clipe de milă, de
mirare, de bucurie orbitoare şi de limpezime a conştinţei.
Dar
în acelaşi timp m-a pusnicit.
- De ce oare?
În normalitate, sunt
într-un spaţiu în care numai drumul cu tine ( ori cu tine, ori cu tine ...) alături, mă
eliberează. Nu m-am
gândit niciodată ce comportă întâlnirea mea cu un om. Poate că n-am aflat ce și cum se consumă reciprocitatea.
- Reciprocitate?
Și numai acest nou gând, este plin de o dulce melancolie şi de noi emoţii. Emoţii de copil care face primii paşi şi de râs gâlgâit. Reciprocitate e atunci când ne murmură sufletele a taifas: pentru că ele, chiar dacă nu se văd stau lângă acelaşi foc şi noi nu. Sufletele noastre ar trebui să se comporte ca un gentlemen sau aşa cum mi-aş închipui eu că e un gentlemen. Multă demnitate şi căldură. Mi-ar place o singură vrajă şi între noi să se reconfigureze lucrurile.
Și numai acest nou gând, este plin de o dulce melancolie şi de noi emoţii. Emoţii de copil care face primii paşi şi de râs gâlgâit. Reciprocitate e atunci când ne murmură sufletele a taifas: pentru că ele, chiar dacă nu se văd stau lângă acelaşi foc şi noi nu. Sufletele noastre ar trebui să se comporte ca un gentlemen sau aşa cum mi-aş închipui eu că e un gentlemen. Multă demnitate şi căldură. Mi-ar place o singură vrajă şi între noi să se reconfigureze lucrurile.
Când simţi că iubeşti
un om, fie el și unul pe care doar ce l-ai cunoscut, nu te gândeşti la sacrificii şi îndurare şi ne amestec ci
o iei aşa simplu pe cărare, să simţi doar farmec şi revigorare ...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu