Construcții V (năpârliri)

 Azi, pregnant,  m-am trezit cu senzația ca și când m-ar strânge pantofii. Revărs pe undeva oare? Năpârlesc?

 Sunt conștientă că sub cojile ce mi s-au spart pârâind ascuțit în mine, sunt o altă eu ce vibrez  flămândă de gânduri.

Mă gândesc că nu am decât două alternative. Să-mi caut critic deteriorările? Astupând repede ce e de astupat ori încerc să-mi recunosc plusurile ce plonjează prin mine și care nu-mi mai încap în mine?

Trăirea asta frământată între cine eram și cine aș putea deveni, devine simultană și mă ajută să nu rămân a zacere în cuptorul inimii ca un fel de aluat încruzit. 

Și după tot acest contorsionism doct al conștinței, mi-am dat simplu seama, că nu era vorba de mine cel reconoscibil ci că încă un cineva își făcuse cuib în mine. 


.