Mie îmi plac evenimentele și întrunirile în familie. Nu doar pentru anturaj, socializare, ajutor și susținere sunt ele ci pentru a merge mai departe. Eu, cu mine. Pentru că ele sunt o oglindă. Doar trebuie privite cu alți ochi și cu atenție.
V-am povestit momentul când acum cca. 7 ani m-am întâlnit pentru prima dată cu o rudă de sânge (verișoară de-a doua cum se spune). Eu aveam 50 +, ea 70 +. Știam că existăm fără să ne gândim/dorim să ne vedem cu adevărat. Viețile, familiile, interesele curseseră în paralel. Momentul întâlnirii, undeva la metroul bucureștean nu s-a întâmplat cu turle și trâmbițe și nici cu covor roșu dar ceva emoții au fost. Un declic puternic din cel care mi-a ridicat părul pe mâini. Plecasem în întâlnirea noastră de la ceva poze vechi. În mulțimea de la metrou, am descoperit de departe trăsături familiare. Ochii au identificat imediat persoana. Apoi glasul, timbrul, a avut ceva care mi-a adus-o pe bunica mea (noastră). M-am gândit imediat la expresia ”glasul sângelui”.
Pasiunea asta a mea pentru epigenetică m-a ajutat în cele din urmă să văd lucrurile în altă lumină. Așa că vă dau și eu o temă de casă. Poate curiozitatea o să vă fie trează să descoperiți, să vă descoperiți. În primul rând faceți/convocați o întrunire de familie. De obicei rudele se întâlniesc la marile ritualuri de trecere (botezuri, majorat, nunți înmormântări, parastase, zile de naștere), unde toți sunt stresați de respectarea tradițiilor și să dea bine pentru cei din jur. În astfel de întâlniri e mai important cu ce se îmbracă și ce o să spună despre ei decât să-i asculte pe cei din jur. Ei bine încercați altfel de întâlniri, cât mai puțin formale. Poate vizite, poate chiar simple telefoane. De ce nu și niște scrisori (email-uri), o ieșire la masă, un picnic. Apoi urmăriți-le mersul, obiceiurile, expresiile, fotografiile, întâmplările vechi, informații despre alte rude, ticurile, aflați poveștile și modul cum văd ei lumea. Fără să judecați. Pentru că anumite trăsături bune sau nu sunt inscripționate în AND-ul primit în comun.
Curiozitatea față de familia mea extinsă și ce mi-a oferit ea, a pornit de la modul cum gândeam acum câțiva ani. Chiar am scris asta pe undeva: bunicii au trecut prin 2 războaie, prin molime și foamete, prin regimuri politice diferite și care le-au influențat viața. Cum de au trecut prin ele? Cum de au acceptat moartea copiilor, a rudelor, sărăcia venită peste noapte, la Naționalizare? Ce-o fi fost în sufletul lor când nu se puteau angaja? Dar pe front? Cum împărțeau o pâine de 2 kg la 11 persoane? Cum mai puteau să râdă după aceea? Ce mecanisme aveau ca răspuns la un mediu ostil și câte din acestea ni le-au transmit?
Poate e prima dată când auziți de ”programarea epigenetică” și de ”accelerarea epigenetică”. Știați că un copil expus prenatal la violență are un proces de ”accelerarea epigenetică”? Asta înseamnă că, deși cronologic el are aceeași vârstă ca alți copii, la nivel biologic corpul lor „îmbătrânește” mai repede. Pentru că stresul și trauma mamei în timpul sarcinii se inscripționează în dezvoltarea copilului.
Sunt trăsături pe care oamenii le-au înțeles din vremuri biblice. De exemplu e povestea aceea cu ”blestemul pentru șapte generații”. Acesta e o formă de transmitere transgenerațională a informațiilor, mai ales dacă erau traumatizante, violente, proveneau din ceva rușinos sau aduceau la iveală nedreptăți. Ele continuă mental pente ani, mai ales dacă crezi în și cauți aprobare de la forțe divine răuvoitoare sau răzbunătoare. E evidnet că acum știm că formarea noastră este influențată în mare măsură de educație, noile metode științifice și contactul benefic cu societatea. Asigură-te că acestea au procente mari în formarea ta.
Scormonind prin poveștile familie, m-au interesat foarte mult modul de adaptare și rezilința membrilor familiei la ceea ce era considerat ”rău”. Războaiele, viețile tragice, bolile timpurii nu lasă urme doar în cărțile de istorie mai ales când văd că memoria colectivă poate fi selectivă, ignorantă sau uitucă. Ea lasă urme și în biologia generațiilor. Sunt conștientă că pe deoparte ai mei (ai nostri) au purtat frici, nedreptăți, violențe, neputințe și că toate astea, ambalate diferit, cu procente diverse, sunt și în noi. Pe de altă parte ei au găsit și metode de adaptare și supraviețuire. Poate unele nu erau morale, nu erau expuse public și ce era acceptabil înainte acum este considerat degradant de aceea e nevoie de gândire critică și un ochi sincer. Știți care sunt metodele de solidarizare, protecție și regrupare din familia proprie? Eu cred că e o datorie a noastră către noi, familie și societate să facem o astfel de introspecție. Nu neapărat să renunțăm la ”rufele se spală în familie”? Munca noastră o să fi e pe măsură pentru că putem găsi cercuri vicioase greu de rupt, false fidelități al e”neamului”, false identități, jocuri duble de limbaj și comportament din familie, cine știe poate ne credem mai importanți decât alții… Implicațiile sociale sunt uriașe.
Hiperalerta, protecția exagerată pentru cei dragi, evitarea, minimalizarea, amânarea, starea de pasiv agresiv combinată cu vorbe dureros de tăioase și cinice în numele sincerătiții, toate penetrează biologia mea și depinde de mine dacă accept să-mi paralizeze realitatea sau le recunosc și îmi găsesc resurse de împotrivire, de creștere, de eliberare.
Eu cred că acesta este un semn de maturitate. De continuare. Și de respect pentru toți strămoșii știuți sau uitați chiar dacă dezvoltarea ta îi va speria pe cei apropiați care nu vor să se schimbe...
Programarea epigenetică se referă la modul cum factorii de viață ( stres, emoții, boli, influențează activitatea cgenelor activându-șe, dezactivându-le sau transformându-le. Unele sunt reversibile altele însă se transmit generațiilor viitoare. Prima dată s-a studiat cum foamea și violența au afectat nepoții supraviețuitorilor Holocaustului. Anumite procese chimice sau climatice pot încătușa părți din ADN inflenând accesabilitatea acestor gene pentru activare în caz de nevoie
- Îmbunătățirea sănătății:Înțelegerea acestor mecanisme ne permite să luăm decizii mai sănătoase pentru a influența pozitiv genele și a ne îmbunătăți starea de sănătate.Stilul de viață: Exercițiul fizic regulat, expunerea la anumite medii și chiar starea mentală pot influența expresia genelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu