Cantua buxifolia, arborele magic peruvian

 

Povestea florii sacre a incașilor (Cantua buxifolia, arborele magic peruvian)

 

Legenda vorbește de doi regi puternici și bogați din regiunea Qullasuyu (Altiplano bolivian de astăzi) numiți Illimani și Illampu, și de fii lor prea iubiți. 

 

Se spune că în timpul domniilor lor binecuvântate, regii, au devenit geloși pe succesul și bogățiile celuilalt și și-au declarat război unul, altuia. În luptă, ambii regi au fost răniți mortal, iar pe patul de moarte aceștia le-au cerut fiilor să-i răzbune. Chiar dacă urmașii acestora nu erau iubitori de conflicte, chiar dacă nu își doreau un război, legământul pe patul de moarte era considerat sacru și i-a determinat să înceapă un al doilea război sângeros. 

 

Fiii s-au luptat cu vitejie și s-au ucis unul pe altul. Dar, în loc de cuvinte dure și răzbunătoare, fiii muribunzi s-au iertat cu generozitate unul pe celălalt și le-au cerut slujitorilor lor să-i așeze unul lângă altul, pe iarba verde a câmpului de luptă. Atunci a apărut Pachamama, zeița fertilității. Ea, i-a mustrat pe tineri pentru participarea la războiul nejustificat al taților lor. Ca pedeapsă și mai ales ca povestea să fie ținută minte, pentru că regii au făcut să moară fără nici un motiv o mulțime de slujitori ea, a făcut ca stelele-suflete ale fiecărui rege să cadă din cer și să se transforme în munții acoperiți de zăpadă, care sunt acum cunoscuți sub numele de Illimani și Illampu. 

 

 

Floarea pe care o vedeți în imagine și care crește pe acești munți, numită de băștinași Cantua, simbolizează unitatea și poartă culorile roșu, galben și verde pentru a-i reprezenta pe cei doi fii și speranța.

 

Incașii credeau că Cantua buxifolia avea proprietăți sacre care mențineau apa pură mai mult timp (la fel ca busuiocul nostru). O foloseau pentru a împodobi cărările oricui participa la un ritual, ca semn de respect. Era folosită pentru cununi în timpul ritualurilor de maturizare. Cununițe erau puse pe frunțile tinerilor testați pentru curaj și forță fizică.

 

După sfârșitul Imperiului Incaș, oamenii au continuat să folosească floarea în ceremoniile funerare. Ei credeau că nectarul pe care îl conținea putea ajuta decedatul în călătoria sa.

 

Este floarea națională din Peru și una dintre cele două flori naționale ale Boliviei, cealaltă fiind patujú (Heliconia rostrata). Floarea națională boliviană este de fapt o varietate particulară de qantuta, qantuta tricolor, care are petale roșii, un tub floral galben și un caliciu verde, reflectând culorile drapelului național. Peruanii au adoptat-o ca simbol încă din 1825, când a fost aleasă de generalul José de San Martín în timpul luptei sale pentru independență față de dominația spaniolă. Se spune că reprezintă libertatea, speranța și patriotismul în Peru datorită petalelor sale roșii aprins, care se potrivesc cu culorile steagului peruan.

 

.