Daruri, nu oferta vitrinelor

O rețea de socializare e o vitrină. Asemenea unui  mall poate. Plin de magazine în care nu ai nici banii, nici timp ca să intri. Mergi pe holuri lungi, te uiți în stânga și în dreapta. Alegi în gând ce ți-ar place. Mai faci câte o remarcă: ți-ar surâde poate o ofertă.  De fapt doar ști ce se mai poartă iar tu umbli brambura pe holuri, fără odihnă dar cu o listă  cu cerințe; din ce în ce mai mare lista, din ce în ce mai pretențioasă, de cum ai vrea să-ți fie viața, relațiile, mediul în care trăiești, gustul mâncării, prieteniile.

Mulți gândesc în termenii: Dacă eu aș avea acest lucru, acest prieten, acest job, această relație, oh, viața mea ar fi frumoasă, eu aș fi fericit, viața mea uite-o ca aici, ar fi infinit mai bună. Vrem o viață mereu cu semnul exclamării. Om drag, listele nu ne ajută, în spatele lor stă multă disperare (poate disperarea că de fapt tu, nu ești pe listele lor).

 Relațiile personale, menținerea relațiilor adevărate, reale, leale, interpersonale reprezintă o prioritate a fiecăruia dar n-o mai vânați cu disperare pe cea care v-ar place ca pe cea mai bună ofertă. Relațiile omenești nu sunt de-a gata. Și nu au termen de garanție. De fapt nu au garanții de nici un fel. Iar acest lucru  face parte din frumusețea omenescului din noi nu din atitudinea de rejectarea cu care-i privim pe alții. Oamenii ca și magazinele, țin ce-i mai bun în depozite. Trebuie scotocit după ele. Foarte departe de vitrine, sub un zâmbet, timid dar introvertit dar întotdeauna sub cuvinte importante care sunt adevărate comori doar dacă sunt spuse față-n față. Și de ce nu, uneori cu un zâmbet, alteori cu o lacrimă  îngemănată.

Daruri, nu cumpărături ieftine.

.