Poate cel mai greu lucru pe parcursul unei zile este să găsim timpul și momentul potrivit de a vorbi cu noi înșine. Nu neapărat cu o sinceritate frustă dornici să tăiem, să curățăm, să (re)modelăm, să oferim pat germinativ noului ci cu căldura revederii.
...Iar când o facem, hai să n-o facem într-o formă atât de uscată și probabil tehnică. Doar imaginați-vă că ați primi un timp special pentru asta în palmele voastre și că v-ați îmbrățișa sufletul, scriindu-i, vorbindu-i, ca niște prieteni vechi. Fie că ii mulțumiți, fie că îl mustrați, găsiți-vă timp să rostiți cuvintele care așteaptă de atât de multă vreme sa fie scoase la iveală. Uneori când dai de ele, ai sentimentul că e un șuvoi care nu se mai oprește.
C-o strângere de inimă, mă gândesc cât de tristă aș fi dacă nu ați avea ce să vă spuneți ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu