De acum sunt deja toamnă

La mine azi nu e cea mai bună dintre lumi
îmi țipă un pescăruș stingher,
șerpii deja hibernează
și norii mi-au acoperit toate curcubeiele.

De acum sunt deja toamnă
aripile mi-au îngălbenit 
stau cât-pe-aci să cadă.
pe undeva, sub scoarța asta bătrână
știu că  mugurii îmi cresc,
pe ascuns.


Se aud sunete din mine 
ce vin din locuri de unde arareori pătrunde  lumina
și mă gândesc
că da, nu e o soluție ușoară,
ca abia acum să-mi mai crească

încă o noua sămânța
a sufletului de aur.

Ea, nu are nevoie de improvizații
așteaptă, 
nu doare, 
așteaptă, 
înfruntă,
mă decorează cu o viață 
mai interesată decât realitățile  din jur, 
scurse, fade, uscate, epice, 
fără prea multe variante. 

Când investesc în oameni,
sufletul meu de aur
înțelege că lângă lumină
el, doar reflectă.



.