Maxima de Videle

Trec prin gara Videle și deodată aud asta! Chiar din fotoliul din fața mea! 

- ”Viața poate fi voluptate sau un mare pârț întunecat!”. 

O liniște nereală s-a lăsat în vagon, o neliniște apocaliptică ne-a străbătut din cauza adâncimii celor spuse, fiecare gustând-o în felul lui. Ochi mari și figuri întoarse admirativ.

Și-am stat de vorba, cale lungă am stat de vorbă, căci așteptam explicații, și da, îi vroiam toate secretele! Așa de mă mânca limba a înțelegere.  

De mult n-am mai trăit câteva ore atât de pline cu acea stare de gâdilătură ce neapărat trebuie eliberată. La fel ca la strănut.


Dumneaei, doamna de Videle avea dreptate! Viața poate fi o voluptate!

Și eu, biata de mine cu autocontrolul meu cu starea mea de frică ca să evit situațiile  jenante, exprimările riscante, interzise și cele pe care noi ni le impunem ca și ridicole. 

.