Anonimul venețian

 

Ei bine  pe lângă celebra piesă de teatru (film), coloană sonoră este și o carte de bucate. ”Anonimul Venețian” a apărut în  secolul XIV.

 

Acolo găsim pentru prima dată termenul de confetti (sau chonfetti). Confetare înseamna inițial ”a pregăti....”, a face, dar acest verb a devenit în timp mai strâns asociat cu practica de a face bomboane și gemuri (în italiana modernă). Totuși diversele chonfeti se pot realiza fie cu zahăr, cu miere, conform unei practici care datează din vechile conserve romane.

 

Găsim, culmea aceste produse de patiserie de asemenea și ca preparate analoge, în cărți care tratează preparate medicinale, cum ar fi Medicina ex holeribus et pomis de Gargilius Martialis (secolul al III-lea) și Apendicula de Condituris Varis a lui Johannes Damascenus (din jurul secolului al VII-lea sau al VIII-lea). 

 

În acest text, termenul era ”a găti” deși termenul latin este mai legat de conceptul de conservare decât simpla pregătire.

 

Anonimo Veneziano oferă instrucțiuni detaliate despre cum se prepară bomboanele. Acestea erau în majoritatea amestecuri de fructe confiate sau pastă de fructe sau pastă din diverse ”nuci” învelite: bomboane din gutui, mere, migdale, nuci și chiar semințe de piersici și caise. dar și un fel de marmeladă de gutui îmbrăcată în înveliș.

 

Pentru că cartea, în întregime este disponibilă pe internet am aruncat un ochii și m-am îngrozit. 

 

Cantitatea de zahăr folosită la sosuri pe care acum le considerăm ”sărate”, era plină de zahăr. 

 

Modalitățile era cam barbare dar și o diversitate mult mai mare față de ce mâncăm noi.

 

Puteți consulta cartea cu cele 125 de rețete, în linkul de mai jos

 

Imaginea este ”Natură moartă cu dulciuri și portocale” de Georg Flegel (sec 16-17) 

 

sursa:  https://www-medievalcookery-com.translate.goog/helewyse/libro.html?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&_x_tr_sch=http#LXXI

 

.