Mierea din smochine

 

S-au înmulțit numărul smochinilor (și al murilor) la noi în cultură. Dar am observat că fructele nu sunt bine valorificate datorită semințelor, semincioarelor care deranjează la consumul în cantitate mai mare. Totuși în țările de origine se știu mai multe despre recoltarea, păstrarea, valorificarea acestor fructe. Poate ar fi bine ca să ne inspirăm și din altă parte?

Dacă ați observat (la Kaufland zilele acestea de exemplu) smochinele sunt recoltate înainte să facă semincioarele pe care eu nu le pot suferi. Așa fac și cei din zona mediteraneană dacă vor să le consume în stare proaspătă. Avantajul este că așa au și mai puțin zahăr pentru că ajunse la maturitate procentul dezaharuri crește la aproape 50% din fruct.

În josul postării o să dau rețeta de ”miere de smochine” un fel de peltea de smochine folosită foarte des când există surplus de fructe supracoapte.

Până să ajungem la rețetă o să vă spun o poveste legată de simbioza dintre plante și ce înseamnă să o ignori. E o poveste despre livezile de măslini din zona Mediteranei unde printre arbori seculari găsim foarte mulți smochini. 

 

Anticii au descoperit că măslinul și smochinul sunt un grup de plante care se completează. În timp ce toate plantele emană oxigen în timpul zilei, măslinii și smochinii eliberează dioxid de carbon. Noaptea, în timp ce alți copaci emană dioxid de carbon, măslinii și smochinii încep să ne ofere oxigen. Și chiar dacă smochinul își pierde toamna frunzele, măslinul secretă în continuare prin frunze, oxigen, inclusiv iarna. Există un fenomen denumit ”nor cețos” vizibil în diminețile de iarnă. Această situație este evidentă în Italia de Sud și a fost studiată în Golful Edremit (Turcia). În timp ce măslinul emite oxigen noaptea, acesta se combină cu aerul marin care din cauza valurilor, eliberează iod în atmosfera. Până dimineața acesta se amestecă cu curenții de aer mai rece veniți din Munții Kaz și rezultă un aer benefic. Oriunde sunt țărmuri cu măslini, în zori, aerul devine asemenea unui ”nor cețos”. 

 

Măslinul și smochinii dau roade în același timp. Acesta este momentul când principalul dăunător al măslinilor, ”musca măslinului” începe să se reproducă. În perioadele în care musca măslinului va înțepa frunzele și fructele măslinilor, fructele smochinilor care sunt complet coapte încep să ”reverse miere”, acel sirop dulce al fructelor supra-coaptep e care cred că l-am observat și noi chiar și la fructele din supermarket. Mierea de smochin este extraordinar de atractiva pentru musca măslinului și atunci când o găsește preferă fructele de smochin în locul măslinelor. Există chiar și un proverb în Grecia care spune că ”smochinii (din plantațiile de măslini) atrag muștele de măslini precum paratrăsnetul”. Muștele de măsline care mănâncă miere de smochin mor după o vreme din cauza intoxicării. Acesta este și motivul pentru care grecii care locuiau pe coasta Mării Egee plantau încă din antichitate 3-4 smochini în fiecare livadă de măslini.

Azi producătorii de măsline din noua generație, nu știu/nu vor să știe de acestă simbioză drept urmare au tăiat sute de smochini aflați în plantațiile lor și i-au folosit ca lemn de foc. I-au tăiat pentru că atrăgeau muștele și ei preferă să trateze problema dăunătorilor cu pesticide. Ca urmare, dăunătorii măslinului au devenit rezistenți la substanțele chimice și s-au înmulțit.

 

***

Mierea de smochine

Acest dulce se prepară în sudul Italiei în cazul când există o cantitate mare de smochine supracoapte. 20 kg de smochine mature ar trebui să producă 1 litru de ”miere” de smochin. Această rețetă se face în mod tradițional cu smochine proaspete, mature.

Tăiați smochinele în jumătate și puneți-le într-o oală mare cu multă apă acoperindu-le. Se fierb câteva ore sau până când lichidul scade la jumătate.

Scoateți smochinele și puneți-le într-o pânză de scurs (o sită textilă) sau o sită fină. Lăsați lichidul din smochine să se scurgă și să se adună într-un bol. Când smochinele s-au răcit, puteți, de asemenea, să presați/stoarceți pânza. Lichidul rezultat se fierbe din nou până la obținerea unui sirop dens, asemănător mierii. Se pune în borcane și se sigilează.

Mai există o variată când acest sirop de amestecă cu must de struguri supracopți. Cele două se folosesc alături de dulciurile tradiționale, un fel de bile (gogoșele) din aluat prăjite și însiropate, cu iaurt, cu brânzeturi tartinabile de tip mozzarella... Sau se mănâncă glazurând fripturile din carne roșie.

 

.